tag:blogger.com,1999:blog-30597375629326143452024-03-14T17:54:06.891+02:00QestiiDe drag, de greaţă şi de n-ar mai fiCamelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.comBlogger8125tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-87137439709089391522017-12-16T23:11:00.000+02:002018-01-07T13:48:26.736+02:00Adio, Maiestoşenia Voastră!<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: x-large;"> D</span></b>e patru zile adorm şi mă trezesc în laude şi bocete după Regele Mihai. Asta e problema cu doliul naţional, că e naţional şi, vrei nu vrei, trebuie să îl suporţi. Acest personaj mi-a fost indiferent până în 1990, când bunica mi-a zis că, dacă l-ar întâlni, i-ar spune: „<i>Mihăiţă! Să faci bine şi să urci înapoi pe tron!</i>”. Stai aşa, cum adică? Tocmai trecusem printr-o revoluţie, n-o făcusem pentru rege, n-aveam de gând să i-o fac cadou. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkb-HfP4NABw9yUpdBRtrXycRg8iGgFrjzoKds5V0WGDsOT0zmCkUcMcsP4tFiS3hv9-RUh6KQ3Ze1VvM0d65wA6_uz4oVPqQmKeK2KqOngao60kL7MA1oUZ_xLVrvGyxfAzb4NLxSu3K5/s1600/a-murit-regele-mihai.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="573" data-original-width="860" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkb-HfP4NABw9yUpdBRtrXycRg8iGgFrjzoKds5V0WGDsOT0zmCkUcMcsP4tFiS3hv9-RUh6KQ3Ze1VvM0d65wA6_uz4oVPqQmKeK2KqOngao60kL7MA1oUZ_xLVrvGyxfAzb4NLxSu3K5/s200/a-murit-regele-mihai.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi uite-aşa, citind şi gândind, am ajuns să am în sfârşit o părere despre rege şi familia lui regală. Românii pactizează cu el în aceste zile numai pentru că întruchipează ceea ce ne reprezintă şi pe noi: simbolul fatalităţii, al viselor neîmplinite, al eşecului. Să te chinuieşti să devii rege şi să nu reuşeşti ca lumea nici măcar o dată într-un secol e, cu siguranţă, un motiv de compasiune. De fapt, azi am îngropat ghinionul. </div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<b> 23 August 1944.</b> S-a vorbit până mi s-a aplecat de eroica lui faptă de la 23 august 1944. Numai eroică şi onorabilă nu a fost arestarea lui Antonescu! Recunosc, militez pentru reabilitarea mareşalului, pentru că i-a cerut bani lui Hitler pentru petrol şi pentru că pregătise meticulos ieşirea din Axă. Dar regele a intrat în scenă cu „marele act de curaj” şi prostie. Era şeful oştirii, dar habar n-avea cum vine treaba asta cu armistiţiul. În lipsa unui tratat, ruşii trăgeau mai departe (de ce-ar fi vrut pace?) şi au masacrat regimente întregi de români. După care, armata noastră a fost trimisă să-i fugărească pe nemţi prin Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria, ca să le fie ruşilor intrarea mai uşoară şi şederea mai plăcută, cu zecile de ani. Cam asta a făcut răposatul. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ce-ar fi fost dacă rămâneam pe varianta Antonescu? S-ar fi retras germanii cuminţi? Plauzibil, dar nu cert. Am fi avut mai puţine pierderi omeneşti şi materiale? Cu siguranţă. Niciun stat profascist n-a pierdut teritorii, noi, da. Nu vreau să mai aud docenţi care spun că regele n-avea încotro, mi-au ajuns trei zile de spălare pe creier.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikIe8WCs1lu9izWmC9G_rpAJEeXKvT1JsRcQR-lf7B-qk8b4pk8zm_l1veyocjEa3z10IypVuAqoq2ahYOMYmHkFkLTEJ8P8EauX5dVO7HT21VoaYCIwVHCFKHRD47X9whWDeyneNU3nV9/s1600/Screenshot+from+2017-12-14+21%253A04%253A15.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="172" data-original-width="321" height="106" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikIe8WCs1lu9izWmC9G_rpAJEeXKvT1JsRcQR-lf7B-qk8b4pk8zm_l1veyocjEa3z10IypVuAqoq2ahYOMYmHkFkLTEJ8P8EauX5dVO7HT21VoaYCIwVHCFKHRD47X9whWDeyneNU3nV9/s200/Screenshot+from+2017-12-14+21%253A04%253A15.png" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Şi-a dinamitat propriul tron.</b> În secunda următoare, Aliaţii l-au lăudat că a scurtat războiul cu şase luni, ca să nu mai apuce să le reproşeze că l-au abandonat. Până la urmă nici nu suna rău, a preluat scuza şi cu asta a defilat până în ultima clipă, şi anume cu ce a făcut pentru alţii, nu pentru noi. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsrOWNEE6wl1s083npwIkJ2E4FR8YIWZLGhkF0JYOF-XutmPXFeT01YydOPabxCgmVHjimZ78X-N7XyIQtu38HhSe8VJyKdmI9nj_UhyphenhyphenaNlXWUKMWAiBUUDYf04BEnAvdhpW3XFL-DJKhe/s1600/groza.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="662" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsrOWNEE6wl1s083npwIkJ2E4FR8YIWZLGhkF0JYOF-XutmPXFeT01YydOPabxCgmVHjimZ78X-N7XyIQtu38HhSe8VJyKdmI9nj_UhyphenhyphenaNlXWUKMWAiBUUDYf04BEnAvdhpW3XFL-DJKhe/s320/groza.jpeg" width="320" /></a></b></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>Revelion '47. </b>Am urmărit comentariile care îl disculpau, dar niciunul nu mi-a schimbat convingerea că Regele Mihai n-a fost altceva decât fiul lui taică-su. I se aprinseseră călcâiele după frumuşica Ana, relaţia era în faza ei cea mai roz, era înnebunit s-o revadă, iar abdicarea din 30 decembrie 1947 i-a venit mănuşă. O spun toţi contemporanii şi apropiaţii lui (J. Vergotti, de exemplu), o spun şi eu. Pe 9 februarie, porumbeii erau deja la St. Moritz, la schi, în timp ce noi ne uitam ca proştii cum se schimbă numele ţării şi habar n-aveam ce ne-aşteaptă. <b>A fost o abdicare hormonală.</b><b> </b></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKNl8U2jLiaZ57mT37TNb-GRvywPlrW_XF2Iug9QmK1gjfGa2L98Q6aazFdNtUi5HzciJLQtA8LKl4z0G_ylsv55i5dA9VKqRJDNAGFyE1MD8l1ar1iLH0IJSkhz7LDXTFZWkFjfpNLllS/s1600/scan0006.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="891" data-original-width="1436" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKNl8U2jLiaZ57mT37TNb-GRvywPlrW_XF2Iug9QmK1gjfGa2L98Q6aazFdNtUi5HzciJLQtA8LKl4z0G_ylsv55i5dA9VKqRJDNAGFyE1MD8l1ar1iLH0IJSkhz7LDXTFZWkFjfpNLllS/s320/scan0006.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Carte de istorie - 1978</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>Fără ţară. </b>Sub domnia Abdicatorului s-au petrecut multe orori, dar n-a ridicat un deget, şi-a păzit doar tronul, s-a dus pe la nunţi regale, a mai reparat un motor, chestii d-ăstea. La un moment dat, a protestat cu grevă regală, dar a ieşit repede din ea, după ce l-a decorat Stalin. N-a făcut nimic nici în exil. Sunt prea mulţi ani, 45, ca să conteze micile lui „drumeţii diplomatice” în favoarea României şi rarele mesaje plate pe la Europa Liberă. Nu i-a fost dor de noi, i-a fost dor de vremurile lui pierdute. </div>
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">P { margin-bottom: 0.08in; }</style>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Chiar
crede cineva că nu ştia că paşaportul nu e în regulă? Scena de la aeroport a făcut istorie, exact cum a vrut. I-a reactivat pe regalişti, iar dezamăgiţilor le-a stârnit curiozitatea. Aşa că, <b>nici nu-i de mirare că un milion de oameni, obişnuiţi cu Piaţa Universităţii, s-au strâns să-l vadă pe rege</b>. N-a pierdut prilejul să ni-l vâre în ochi pe micul Nicolae, ca să ştim cum arată viitorul. Numai că a apărut Duda şi, brusc, coroana a ajuns la fiica cea mare. La fel de brusc, regele a început să fie acceptat de noul regim şi să-şi recapete domeniile. Până când lucrurile s-au dat pe faţă şi s-a împăcat cu Iliescu. Cu toate compromisurile din viaţa lui, n-a avut nicio şansă la guvernare. A pierdut România şi a rămas în istorie cu numele pe care-l şi merita: „Regele fără ţară”.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgCzZzQb-z_cg-PXP9R38VgLfAGnh40snF059i799khHHvlrOdWdrYmYW0lvKhlz2kbNsS7Lb8mOwTBPcCbAokVBEjbqygjL-ZOSFhLVQwXQNFJ2xMlxmOC4ym6UQCa3qoyeTYmvNXoWkH/s1600/rege+multi+strada.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="1160" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgCzZzQb-z_cg-PXP9R38VgLfAGnh40snF059i799khHHvlrOdWdrYmYW0lvKhlz2kbNsS7Lb8mOwTBPcCbAokVBEjbqygjL-ZOSFhLVQwXQNFJ2xMlxmOC4ym6UQCa3qoyeTYmvNXoWkH/s400/rege+multi+strada.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Când a refuzat graţierea, Antonescu a spus: „<i>În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul patriei. În schimb, voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.”</i> Oare Mihai şi-a amintit profeţia asta când l-au lăsat puterile, în Elveţia?<br />
<br />
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Nu, nu pot să îl admir şi, în niciun caz să-l recomand ca model. Nu îl înjur, fiindcă nu a fost om josnic, doar slab. Nici nu îl laud, ar trebui să inventez ceva. N-a fost televiziune să nu ne sădească un sentiment de vină faţă de rege. Până aici s-a ajuns!!! Incompletul de Paleologu a zis că ar trebui să ne tragem palme fiindcă nu l-am pus pe tron după 1990. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Iată cele mai uzitate 12 expresii pe care le-am auzit în aceste zile:<br />
<br />
<b>1. Bun român.</b> Genetic, nu prea are sânge de român. Taică-su n-a avut părinţi români, iar maică-sa era grecoaică. Dar a trăit ca un român. Un sfert din viaţă. Restul de 70 de ani i-a trăit ca un român de Elveţia. Nici de murit n-a murit în România. Ce contează? Peste 100 de ani o să credem că era la tratament în Laussane. Vorbea româneşte de Paşte şi de Crăciun, fetele lui abia rup câteva vorbe, iar nevastă-sa nu s-a sinchisit nici atât. Cred că şi crucea a fost pe comandă, pe limba familiei: „Mihai I Rege”. Sicriul a fost acoperit cu steagul lui, tricolorul nu i se potrivea.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgtWcEHTUEuHXVKSRA0_a_bQFYqtrc-cJrdVI_8vresJuGXj8UrnMM-OfU9Fj_RijzMao4Z2lAaGF4ABk-fk4V7KFGM5OErFTB33ETxnD_X70FyE6a0TRjQzDLr5IpoWgIZ4XDqyhhNnM8/s1600/sicriu+rege.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgtWcEHTUEuHXVKSRA0_a_bQFYqtrc-cJrdVI_8vresJuGXj8UrnMM-OfU9Fj_RijzMao4Z2lAaGF4ABk-fk4V7KFGM5OErFTB33ETxnD_X70FyE6a0TRjQzDLr5IpoWgIZ4XDqyhhNnM8/s200/sicriu+rege.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQB89f6K4tdeaAiyBdOYQw9Gfl7WUfDzcacOVj0_zGo9itrKt2z8Sc1flbfBYw6dMoGn6d-PZqjhePcSga7SZp9lazrclbGNojv2GMK2RNSZor4KMY2VXETVW1AaOqc3IRJeVX_si-ivhV/s1600/crucea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="416" data-original-width="700" height="118" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQB89f6K4tdeaAiyBdOYQw9Gfl7WUfDzcacOVj0_zGo9itrKt2z8Sc1flbfBYw6dMoGn6d-PZqjhePcSga7SZp9lazrclbGNojv2GMK2RNSZor4KMY2VXETVW1AaOqc3IRJeVX_si-ivhV/s200/crucea.jpg" width="200" /></a><b>2. Şeful armatei. </b>Pe vremuri, regii mergeau la luptă cu sabia ridicată. Mihai I s-a dus şi el în linia întâi şi a făcut vreo două poze. Mare spirit militar, a ales să se exileze într-o ţară neutră.<br />
<b>3. Verticalitate.</b> Era un tip vertical. În poziţie ortostatică, era drept, înalt, spătos. Un Lurch între regi. De fapt, cred că a fost cel mai prezentabil rege. Grea sarcină pentru actorul care i-o juca rolul. Altfel, nu putem spune că a rămas prea vertical. S-a aplecat şi în faţa nemţilor, şi a ruşilor, şi a capitaliştilor, şi a comuniştilor. <br />
<b>4. Viaţă grea.</b> A plecat doar cu nişte valize şi un cont în Elveţia, ceea ce era nimic pe lângă renta de 414.000 de dolari din România. Petru Groza i-a promis vreo 3 milioane de dolari, iar el n-a zis ba. A muncit pe brânci la ferma de găini (pe care a primit-o moca), adunând ouă. Oare unde a prins principesa gustul pentru luptele de cocoşi? Era atât de priceput, încât nici ca broker şi pilot de avioane n-a reuşit să se ajungă cu banii. <br />
<b>5. Popularitate. </b>În România a fost ovaţionat şi acum e regretat la scară naţională. Probabil, e cel mai (sub)titrat rege din lume, niciun interviu n-a fost difuzat fără transcript. <br />
<b>6. Loialitate. </b>Loial familiei, a renegat-o. Şi-a tăiat numele de familie şi, privindu-şi fetele, a abolit seculara lege salică peste noapte, fiindcă aşa a vrut el. În general, nu s-a poticnit în legi. S-a înscăunat fără Constituţie. Deşi nu prea era rege, a abdicat din postul de rege. După care tot rege şi-a zis. Nu a atacat abdicarea forţată în nicio instanţă, probabil, nu-i plăceau tribunalele. S-a obişnuit cu ele mai târziu, revendicându-şi castelele şi pădurile.<br />
<b>7. Şcoala palatină.</b> Ni se spune că a fost instruit foarte dur la palat şi că şi-a luat notele pe bune. Despre ce altă şcoală să vorbească şi televiziunile? Toţi regii şi prinţii au făcut facultate, al nostru, nu. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghgrGp9QE8ee9N-9zGZq_krjHTRzpEjzodd69I0BSnNOSar2kK1HYFGUFHQM3CR3B4aa7FIgkCQJ_Z4i4OkuT-rgdJt4R8NBSi6ny6U1OtXdKnD-Z5rccyrQKDe1COLDs4ju_J00czrwYw/s1600/vinovati.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="322" data-original-width="570" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghgrGp9QE8ee9N-9zGZq_krjHTRzpEjzodd69I0BSnNOSar2kK1HYFGUFHQM3CR3B4aa7FIgkCQJ_Z4i4OkuT-rgdJt4R8NBSi6ny6U1OtXdKnD-Z5rccyrQKDe1COLDs4ju_J00czrwYw/s320/vinovati.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>8. Credinţă.</b> În faţa catafalcului, femeile au bătut mătănii, au plâns şi l-au rugat să le ierte păcatele (probabil, au ţinut şi post). Unul a propus să fie sanctificat. Şi popii îl iubesc, pentru Arsenie Boca se mai gândesc.<br />
<b>9. Custodele coroanei. </b>E un titlu original, nicio monarhie n-are aşa ceva, se folosesc seifuri. Lady D (de la Duda), la schimb cu custodele consort, va sta cu ochii pe coroniţă.<br />
<b>10. Monarhie. </b>A devenit rege la 6 ani. Mie mi-e este suficient ca să-mi fac o părere despre această formă de guvernământ. Ca să nu ne gândim la câte secole s-au încrucişat între ei. De altfel, Mihai era un pic rudă cu nevastă-sa. Consangvinitatea s-a practicat şi la noi, prin zone rurale. Dar măcar s-a oprit. Monarhul nu trebuie să facă nimic, e suficient să se nască. Franţa a avut prea mulţi regi şi prea bolnavi, de-aia nu mai vrea alţii. Numai nouă ni se pare că, fiind prezenţi la ceremonial tot felul de monarhi guşaţi şi decrepiţi, e o mare mândrie. <br />
<b>11. Longevitate. </b>E adevărat, a trăit mult şi bine, o performanţă pentru un prematur. <br />
<b>12. Discreţie. </b>Mihai era atât de discret încât nu discuta cu nimeni nici când trebuia. Îmi amintesc cum un jurnalist l-a întrebat ce a făcut când 2.000 de români erau masacraţi de ruşi la Fântâna Albă. I-a răspuns în scris că nu doreşte să discute acest subiect. Jurnalistul a insistat până a prins-o la telefon pe Margareta, care l-a pus la punct: „<i>Mie dacă îmi spune regele meu că nu discută, mi-e de ajuns</i>”. <br />
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTDvL6zVd4yEz55-Gi13K57z7aUXIC5WWh5loIhXfmn0RYh2_dBCevBwwc4WIDEAn_YX9eG0BFZxzT0wM21KPjSCpdtf-akddK-pLA19LNgzDNrE16HvTp2rVE4Oh98Qq0PU6vRPg7BKg7/s1600/masina.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="534" data-original-width="800" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTDvL6zVd4yEz55-Gi13K57z7aUXIC5WWh5loIhXfmn0RYh2_dBCevBwwc4WIDEAn_YX9eG0BFZxzT0wM21KPjSCpdtf-akddK-pLA19LNgzDNrE16HvTp2rVE4Oh98Qq0PU6vRPg7BKg7/s200/masina.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că sunt o conspiraţionistă, nu mă pot abţine să nu pun nişte întrebări:<br />
1. De ce nu l-am văzut? Şi Ferdinand a murit de cancer, dar sicriul a fost purtat fără capac. Ce sau cine era în sicriu?<br />
2. Unde au dispărut senzualele buze ale regelui?<br />
3. O maşină numai pentru coroană, şi aia în copie? Ce era, de fapt, în această a doua maşină?<br />
4. De ce nu am văzut coborârea în groapă? Ce mare lucru ar fi fost?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1aJIDJ1UjFj8ONomhZf_nXTLLXPSuUVH1xjyeJ3Da0HnSLa_VLqgdUOPzEiHZlTlAoHQPolDrqpTYdTjA2fRXTIStlWAWWwSk_3Yrnso4W6R0KB7ub290OZl32DIC8WiQkN88gxV24st1/s1600/portret+buze.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="333" data-original-width="519" height="128" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1aJIDJ1UjFj8ONomhZf_nXTLLXPSuUVH1xjyeJ3Da0HnSLa_VLqgdUOPzEiHZlTlAoHQPolDrqpTYdTjA2fRXTIStlWAWWwSk_3Yrnso4W6R0KB7ub290OZl32DIC8WiQkN88gxV24st1/s200/portret+buze.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
5. A dispărut de vreo doi ani, dar când a murit? Anunţul a venit, ce convenabil, fix în perioada când se discută proiectul de lege prin care familia regală să devină instituţie publică. După atâta emoţie naţională, mai poate spune Parlamentul nu?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
În rest, Dumnezeu să-l ierte pe rege (nu mă deranjează să-i spun rege, dar voievod niciodată, ar fi prea mult), iar nouă, sărbători fericite!</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>PS Nu mai ştiu de unde am pozele. Îi rog pe autori să mă roage să le şterg sau să le trec numele.</b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-91876807374419828592016-05-24T02:39:00.001+03:002016-05-26T00:32:41.127+03:00Qestii: Medicii de care nu avem nevoie (II)<a href="http://qestii.blogspot.com/p/httpswww.html?spref=bl">Qestii: Medicii de care nu avem nevoie (II)</a>: Dan Condrea a fost un om bun. El ne-a dat dezinfectanţi. Nu ştiu dacă aţi observat, escrocii nu au făcut bani necuraţi din jocuri de noroc,...Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-16982896043606077672016-01-18T22:08:00.001+02:002016-05-29T00:29:06.484+03:00Qestii: Of şi zdup<a href="http://qestii.blogspot.com/p/p-margin-bottom-0.html?spref=bl">Qestii: Of şi zdup</a>: O f, of, nimeni nu ia apărarea puşcăriaşilor! În special pe cei fără pile şi bani aş vrea să-i apăr, fiindcă legea ...Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-34309997886195873562015-09-28T01:51:00.001+03:002016-06-05T13:08:11.679+03:00Qestii: Homo refugiatus<a href="http://qestii.blogspot.com/p/blog-page_28.html?spref=bl">Qestii: Homo refugiatus</a>: Probabil că hoardele de refugiaţi care au invadat Europa sunt formate dintr-o specie nouă de Homo sapiens. Mă uit la ei şi ...Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-56164428683836274922015-01-14T03:26:00.001+02:002015-11-04T12:29:12.034+02:00O şarlă de Charlie<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWDM2X0AuQWP03fZebAu4mtYLYUjz4LgABPOOlsvw1KsH7Me_bm-AhF-Xg5fkuMftstglwr3WDyDR2bHxGswC4G64DK92FzWmFXLPolxtlqLUeEx7IvFEHimXfg6V6RpIz069cjAdNf8-Z/s1600/Screenshot+from+2015-01-14+02:10:46.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="183" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWDM2X0AuQWP03fZebAu4mtYLYUjz4LgABPOOlsvw1KsH7Me_bm-AhF-Xg5fkuMftstglwr3WDyDR2bHxGswC4G64DK92FzWmFXLPolxtlqLUeEx7IvFEHimXfg6V6RpIz069cjAdNf8-Z/s1600/Screenshot+from+2015-01-14+02:10:46.png" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: x-large;">D</span>acă zici că islamiştii trebuiau să tacă şi să înghită, n-ai respect pentru valorile religioase. Dacă zici că desenele sunt imorale şi provocatoare, eşti jigadist. Nicicum nu e bine, pentru că soluţia problemei nu e nicăieri. Într-o discuţie despre religie, nu poţi aduce tribunalul, iar într-o discuţie despre legi, nu poţi amesteca biserica. Treaba asta e un război între drept şi credinţă, între valori juridice şi valori religioase, între lege şi morală. Adică e o luptă între mere şi pere, între porc şi vacă. Nu zic că sunt incompatibile, că nu se intersectează şi că nu se suprapun chiar în unele puncte. Dar povestea Charlie Hebdo nu este una despre ceva comun religiei şi umorului, ci despre diferenţe. Iar diferenţele supravieţuiesc numai tolerate şi numai atâta vreme cât nu se sare calul. Sau, vorba aceea, <b>până când se-ngroaşă gluma</b>. Este simplu. Dacă am înţelege acest lucru, discuţia s-ar lumina. </span><br />
<a name='more'></a><div class="separator" style="clear: both;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioCYTKgA-_4rmnU5vD63D4MWpPdw4AawqnRauTT1TkoN8lTxFOVkQ1BIwg-thI-q27HfJkl7kG9TihabEvPRViCpNdTdzxYuB-h8WUMbss2SV6MUyOZ_KNq9vk_UeT1MrGWw4CAozQh-J4/s1600/adidas.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="170" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioCYTKgA-_4rmnU5vD63D4MWpPdw4AawqnRauTT1TkoN8lTxFOVkQ1BIwg-thI-q27HfJkl7kG9TihabEvPRViCpNdTdzxYuB-h8WUMbss2SV6MUyOZ_KNq9vk_UeT1MrGWw4CAozQh-J4/s1600/adidas.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;">Pe scurt, iată ce s-a întâmplat pe 7 ianuarie 2015. Doi băieţi au sunat la uşa unei oarecare Olivia, întrebând unde e redacţia de la Charlie Hebdo. Din disperare au sunat, n-aveau pe cine să întrebe, strada Nicolas-Appert<span style="font-family: inherit;"> </span>din inima Parisului era în acea zi pustie cum n-a fost în viaţa ei. O întâmplare. Tot o întâmplare a fost şi absenţa poliţiştilor, care stăteau în faţa redacţiei zi şi noapte. De prin iunie, au renunţat la obicei. Madam Olivia le-a arătat unde e adresa. Cei doi au nimerit la un asiatic care discuta cu poştăşiţa. I-au ameninţat frumos cu nişte puşti şi <b>au tras un foc în aer</b>. Apoi s-au dus la numărul 6. Dar, ghinion! Nici acolo nu era redacţia, ci mai sus, la numărul 10. În sfârşit, au ajuns în faţa ţintei şi şi-au pus cagulele. Planul era gata să se spulbere, nu aveau codul de la interfon şi voiau să facă economie la gloanţe. Dar ce noroc, o femeie surdă, probabil, s-a apropiat de uşă. Dacă au rugat-o, le-a deschis. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Cei doi au împuşcat recepţionerul şi au urcat în sala unde se ţinea şedinţa de sumar. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEr5p11DWzO8b-a6G76Y08ypY36vTAlx4xYZ0yx4hH4vxJx8uvsMoxYjL69w5msThtKyY5yKbIHGaKuBLkx_-_NMn317MRe39diZxSIrywZa7c8PN_1JLibi5kBmYAUgz6_LBY03x3B7Xv/s1600/resize.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEr5p11DWzO8b-a6G76Y08ypY36vTAlx4xYZ0yx4hH4vxJx8uvsMoxYjL69w5msThtKyY5yKbIHGaKuBLkx_-_NMn317MRe39diZxSIrywZa7c8PN_1JLibi5kBmYAUgz6_LBY03x3B7Xv/s1600/resize.jpeg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi i-au strigat pe cei 4 pe nume, ca la catalog, şi i-au executat. Cei 4 din 20. Au mai omorât şi psihanalista, economistul şi corectorul. Trei persoane care, să mor dacă înţeleg ce căutau la şedinţa de sumar. Pe alţi jurnalişti, ăia care duceau greul ziarului, doar i-au rănit. Nu e clar cum, i-au bătut sau i-au împuşcat cu blândeţe, în picior. După care au strigat ceva şi au coborât la maşina lăsată ostentativ cu uşile deschise, contra sensului unic. Dar, cum spuneam, pe strada aceea nu trecea nimeni. Parcă era o uliţă din Pătârlagele. Nici măcar un român, ăsta s-ar fi uitat sigur după casetofoane.</div>
<div style="text-align: justify;">
Au plecat, dar pe drum l-au văzut pe poliţistul care-l păzea pe redactorul-şef. Ieşise să-şi ia ceva de mâncare, săracul, îl apucase tocmai când redactorii erau la un loc. Teroriştii au coborât şi l-au împuşcat în cap. Într-un fel pe care nimeni nu-l înţelege, trăgând pe lângă şi fără nicio urmă de sânge. Nimeni nu înţelege nici de ce poliţistul nu s-a căutat de pistol, în loc să se ţină de picior. În acest timp, mai strigau câte-o urare cu Profetul răzbunat, Yemen şi Al-Qaida. Terorizaţi, jurnaliştii rămaşi intacţi au urcat pe acoperiş, de unde acţiunea se vedea, într-adevăr, mai bine. Dar nu păreau curioşi pe unde sunt teroriştii şi încotro se îndreaptă, fiindcă îşi butonau telefoanele. Unul dintre ei avea vestă antiglonţ, chestie care pare ciudată, însă se pare că redacţiile de prin alte ţări sunt dotate cu aşa ceva. Nouă nici umbrele nu ni se dau. În fine, teroriştii s-au întors la maşină. Unul şi-a recuperat adidasul care-i sărise în timpul acţiunii. Şi celălalt a scăpat ceva pe asfalt, dar nu s-a sinchisit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMXW4eLO6STqCqcD2hnbW-LSHZm8DXX_6Xgf3vQ0F09Z1Xx1Mt3ZsgaYLnYgo822LS7YSfyiLoVFxIwJBRBzlP1JnmQeN3LUHMSN6Ei64AtTgYX-aC05Sbh88eO0TV5mmARKULCJ8J9ttz/s1600/vesta3.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMXW4eLO6STqCqcD2hnbW-LSHZm8DXX_6Xgf3vQ0F09Z1Xx1Mt3ZsgaYLnYgo822LS7YSfyiLoVFxIwJBRBzlP1JnmQeN3LUHMSN6Ei64AtTgYX-aC05Sbh88eO0TV5mmARKULCJ8J9ttz/s1600/vesta3.jpeg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTr27r3ZNaz1fhvfca8E_urVj_DFy5xZ4rsMrJ08CzjgxBNi-ag6RT2gpOZ89SKOTIHXosx52ETGybO7fu21Ky06m26i7TqP2DvI7lfIExDWZ4yoHd-BZEvFD09k-sY3u71gLzGll62oYC/s1600/presa.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTr27r3ZNaz1fhvfca8E_urVj_DFy5xZ4rsMrJ08CzjgxBNi-ag6RT2gpOZ89SKOTIHXosx52ETGybO7fu21Ky06m26i7TqP2DvI7lfIExDWZ4yoHd-BZEvFD09k-sY3u71gLzGll62oYC/s1600/presa.jpg" width="320" /></a><span style="font-family: inherit;">Plecând de la locul faptei, au dat nas în nas cu o maşină de poliţie. Au ciuruit-o dar, minune, niciun poliţist n-a murit. Ba mai mult, înţelegând că teroriştii au drum în faţă, maşina poliţiei a dat înapoi să le facă loc. Teroriştii s-au mai ciocnit şi cu maşina unei cucoane. Aşa că, văzând că traficul e naşpa şi maşina lor cu oghinzi când albe, când negre<span style="font-family: inherit;"> </span>a fost luată la ochi, s-au gândit să facă rost de alta. Nu au mai pierdut timpul cu chestiile neimportante, adică buletinele şi încărcătoarele, le-au lăsat cadou poliţiei. Mai departe, au dat jos un bătrânel, spunându-i că au nevoie de maşina lui. Omul a zis OK, numai să-şi ia căţelul. Teroristul i-a deschis portiera, franţuzul şi-a luat câinele şi astfel teroriştii s-au făcut nevăzuţi. Deşi se ştiau numărul şi marca maşinii, poliţia nu numai că n-a anunţat nimic prin staţii, dar s-a gândit să-i caute întâi acasă. După 12 ore. I-a reperat a doua zi, prin comunele de lângă Paris şi, după nişte scamatorii cu ostatici, care de fapt nu erau ostatici, în a treia zi, teroriştii au fost prinşi. De fapt, n-am avut noi aşa noroc. Au fost împuşcaţi. Într-o scenă cu mult fum, uniforme, echipament de război şi experţi antitero câtă frunză şi iarbă. Înainte de asalt, însă, teroriştii şi-au dres vocile şi au dat un interviu unui post de televiziune. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<span style="font-family: inherit;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="//www.youtube.com/embed/NzSnEZNCrUU" width="640"></iframe> </span><br />
<br />
<span style="font-weight: normal;"><i><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">În acest video, vedem un terorist ţinând un monolog, cu intonaţie şi gesturi de montaj literar-artistic. Apoi îi aranjează puşca lui ăla micu, mai necopt, timp în care îşi odihneşte propriul Kalashnikov pe capotă. Impresia mea e că şi priveşte spre cameră. Apoi, poliţia le blochează calea teroriştilor. Practic, în acest moment erau prinşi. Dar maşina poliţiei </span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">dă înapoi, </span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">ca să le facă loc</span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">. Şi astfel acţiunea continuă. Timp în care, cei care fi</span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">lmau se hlizeau şi se contraziceau dacă su</span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">nt gloanţe oar</span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">be sau adevărate. <b>Niciun semn că ar fi existat un al treilea terorist, pe post de şofer</b>.</span></span> </span></span></span></span></span></span></span></i></span><br />
<br />
<span style="font-family: inherit;">E posibil ca teroriştii să fi ieşit singuri, înmuindu-li-se inima de la atâta desfăşurare de forţe. Cam <b>30.000 de soldaţi de elită per cap de terorist</b>. Pentru că, între timp, s-a activat un al treilea terorist. Deja circula ipoteza cu implicarea Mossad-ului, aşa că, o altă întâmplare, acţiunea s-a desfăşurat într-un magazin evreiesc. Omul a băut cafea cu ostaticii, apoi şi-a făcut rugăciunile uitând telefonul deschis. Alt noroc pe capul poliţiştilor care astfel l-au reperat şi, după ce l-au lăsat să-şi facă somnul, dis-de-dimineaţa, pe la 12, l-au împuşcat şi pe el. Trei au fost, trei au doborât. <br />Au mai arestat un băieţaş de 18 ani, care însă fusese la şcoală în timp ce se trăgea la Charlie Hebdo. S-a predat speriat, săracul, după ce s-a văzut pe Facebook. Au emis chiar mandat de arestare pe numele lui, dar nu se ştie în baza căror informaţii. În rest, celor doi le-au arestat rudele, apoi le-au dat drumul. În schimb, a fost condamnat la 4 ani de închisoare un cetăţean oarecare care a condus beat, a făcut un accident şi a început să strige la judecător că speră ca el să fie următorul căsăpit de terorişti. Poliţia a mai aflat că unul dintre terorişti, cu paşaportul confiscat în 2010, a plecat să se antreneze în Yemen în 2011. Supradota<span style="font-family: inherit;">t</span> fiind, a devenit profesioni<span style="font-family: inherit;">st</span> în vreo 20 de zile. Cât despre cel din magazinul Kusher, prietenul lui e şocat, nici nu bănuia că are asemenea înclinaţii. În caz că el era în clipul postmor<span style="font-family: inherit;">tem </span>cu care a fost gratulată poliţia. Când l-a făcut? Azi da<span style="font-family: inherit;">i</span> un atac la Montrouge, mâine la Porte de Vincennes şi, între timp, mai tragi şi-un clip. Cică şi o fătucă ar mai fi fost împreună cu ei, dar acum e în Siria, s-a dus să vadă un război adevărat. <br /><br />Circulă tot felul de teorii conspiraţioniste care încearcă să explice misterele acestui caz. De fapt, misterul se numeşte <b>incompetenţă</b>. A poliţiei, a teroriştilor. S-a întâlnit Tandea cu Mandea. Este clar că oamenii ăştia nu erau profesionişti, doar că văzuseră prea multe filme. N-a fost acţiunea niciunui grup organizat, au făcut-o după capul lor, în speranţa că o să-i pupe în bot califul lor. <br />Am citit sute de ştiri în ultima săptămână, de la cel puţin 20 de ziare, televiziuni şi agenţii de presă franceze. Înainte ca unii şi alţii să emită teoria regizării, să ştiţi că aproape toţi martorii spuneau acelaşi lucru: „<i>am avut impresia că se face un film</i>”. Cine a făcut scenariul nu ştiu, dar pare o turnare de <b>film de acţiune</b>. Asta ar explica multe. Dar teroriştii au murit, nu mai are cine să ne confirme. Şi victimele au murit, mai mult cele colaterale decât personajele principale, despre care încă nu suntem siguri. Nu vor fi poze cu cartoon-iştii în cosciug, cine ar vrea să-i vadă morţi pe maeştrii satirei? Nici măcar colegul lor supravieţuitor nu i-a văzut murind, fiindcă s-a ascuns sub un birou. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both;">
<span style="font-family: inherit;">Nu ştiu cum stau cu <b>asigurările de viaţă</b>, dar, cu siguranţă, asigurări de eternitate au primit. Iar banii vor curge gârlă, după aşa tiraj. Mare şarlă acest Charlie, dintr-un ziar mediocru a devenit cel mai bogat din lume! În branşa lui. Şi mai cere şi donaţii pe site. Oricum, pentru o primă dublă, toată lumea a jucat bine. Mai puţin nevasta unuia dintre cei patru şefi care n-a putut să plângă, a spus doar că e bulversată. Că totul ar putea fi doar un reality-show e o teorie destul de plauzibilă. Unele personaje anunţă din timp, teatral, printr-o caricatură, ceea ce va urma. Altele dau interviuri în timp ce comit atacuri. Unul, ca să nu rămână mai prejos, apare şi el pe sticlă, fie şi după moarte. Forţele armate acţionează cu televiziunile după ei. Cine ştie ce vom mai vedea în sezonul 2! <br /> </span><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizc8Ey9AwA88SSNZsS_OwfYI47Btgq5jiK_8udHpqmSfVZrEU6rNCI7ieJsjXgP5F_LpcVoQSerOVPcuAvXvdtlDK01tfecsRAVC6opvPqQP6FPXpL6L2hdgPmaj0mb_M3HcPqJq5vA5dM/s1600/presn.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizc8Ey9AwA88SSNZsS_OwfYI47Btgq5jiK_8udHpqmSfVZrEU6rNCI7ieJsjXgP5F_LpcVoQSerOVPcuAvXvdtlDK01tfecsRAVC6opvPqQP6FPXpL6L2hdgPmaj0mb_M3HcPqJq5vA5dM/s1600/presn.jpg" width="163" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;">Unii îşi închipuie că libertatea e un drept. E doar o favoare. Ai libertatea să te exprimi liber, dar n-ai dreptul să spui orice. De exemplu, nu ai voie să publici minciuni. <b>Libertatea poţi să ţi-o iei, dar nu vei fi apărat de niciun drept</b>. În privinţa ofenselor aduse credinţelor religioase, de asemenea există pedepse. Nu mi-e clar de ce, în cazul pamfletului şi al caricaturii, libertatea de expresie ar fi un drept. Poate pentru că societăţile au o slăbiciune pentru glume. Şi Securitatea lui Ceauşescu era mai îngăduitoare cu cei care spuneau bancuri, dar criminală cu intelectualii care scriau câte un adevăr, şi ăla voalat şi sufocat de metafore. De ce libertatea presei ar bate libertatea de expresie? Nu e vorba oare, în cazul presei de satiră, cel puţin, de un <b>exces de drepturi?</b> E adevărat, jurnaliştii sunt oameni curajoşi, apărători ai adevărului. Dar în cazul acestui desen, în care mădularul lui Francois Hollande spune că e preşedinte, ce mare adevăr e dezvăluit? Astfel de caricaturi în apărarea cărui oropsit vin? Pe cine ajută să-şi facă dreptate? E vorba de corupţi, proşti, mincinoşi? Care e informaţia şi, la urma urmei, care naiba e mesajul? <br /> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoXKqKJC2A_BAeIuJbfGUkLCc03XNl6NiuuZmsOSla8CEA8qKmtEqNqWkGVjaz45mI1yd8WZyA2JDi5ejX6Bic2M2GItb-r7-YPaEcN1qJbQf_KxUvNP_lKtlv7OQJNogM-0mImuRRwLZ-/s1600/une-charlie-hebdo_5186573.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoXKqKJC2A_BAeIuJbfGUkLCc03XNl6NiuuZmsOSla8CEA8qKmtEqNqWkGVjaz45mI1yd8WZyA2JDi5ejX6Bic2M2GItb-r7-YPaEcN1qJbQf_KxUvNP_lKtlv7OQJNogM-0mImuRRwLZ-/s1600/une-charlie-hebdo_5186573.png" width="158" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;">Nu sunt deloc o mironosiţă, nu mă înroşesc la porcoşenii auzite de la cunoscuţi sau necunoscuţi. Dar e clar că nu rezonez cu stilul Charlie Hebdo. Asta pentru că sunt tributară jurnalismului tradiţional, care spune că presa informează, distrează şi educă. Ceea ce nu e cazul în caricaturile pe care le-am postat aici. Poate că asta place francezului. Atunci de ce Charlie Hebdo îşi pierduse publicul şi ajunsese la un minim istoric înainte de această tragedie? Se spune că simţul umorului îl au doar oamenii inteligenţi. În acest caz, sigur sunt o proastă. Dar mă duce mintea să nu calc în picioare credinţele. Nu de frică. Fricoşi au demonstrat că sunt toţi preşedinţii şi premierii care au apărut tremurând la marşul din Place de la Republique. Reunirea lor a fost cel mai sincer mesaj către terorişti: „<i>Ne unim puterile pentru că ne este frică de voi</i>”. Englezii au fost mult mai inspiraţi cu acel <b>„<i>I<span style="font-family: inherit;"> a</span>m not Afraid</i>”</b>. Un tricou cu aşa ceva aş fi purtat şi eu, cu „<i>Je suis Charlie</i>”, niciodată. Îi las în pace pe creduli şi credincioşi nu din respect, ci dintr-un motiv istoric: specia noastră a evoluat <span style="font-family: inherit;">cre<span style="font-family: inherit;">zând în zei</span></span>. Chiar dacă eu nu pricep de ce. Or, oamenii ăştia, talentaţi, dar obsedaţi, <span style="font-family: inherit;">au făcut o</span> fix<span style="font-family: inherit;">aţie tocmai pe religie</span>. Ca să nu mai zic c<span style="font-family: inherit;">ă</span>, atunci când ai numai o idee, mă scuzaţi, înseamnă că n-ai idei. <br />Mai sunt câteva ore până la apariţia celor 3 milioane de reviste. Sunt curioasă dacă noul Charlie Hebdo va păstra decenţa măcar de data asta, dacă îşi va plânge morţii, în semn de respect pentru milioanele de oameni care şi-au anulat identitatea şi au acceptat să fie Charlie. Deocamdată <span style="font-family: inherit;">a<span style="font-family: inherit;">vem</span></span> doar coperta şi văd că <span style="font-family: inherit;">spectacolul</span> continuă. Deşi nu e semnătura lui, Charb pare să deseneze şi de dincolo de moarte! </span><br />
<span style="font-family: inherit;">Toată tărăşenia a avut şi câteva părţi bune. Armata franceză a demonstrat că e numeroasă, nu şi foarte pricepută, dar asta contează mai puţin. De zeci de ani tot în afara blocului NATO, trebuia să facă şi ea o demonstraţie. Să spună măcar că există. Tot de câteva decenii, francezii se laudă cu programul antiterorism VigiPirate, dar nimeni nu ştia dacă funcţionează. <b>Aplicaţia Charlie Hebdo a verificat cu succes sistemul</b>. Franţa a intrat în atenţia lumii, ceea ce iarăşi e de folos. De la Brigitte Bardot şi Charles Aznavour, cu ce s-a<span style="font-family: inherit;"> </span>mai remarcat? Iar eu mi-am reactivat franceza şi nu-mi pare rău deloc. </span></div>
Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-41904019745882508142014-11-20T11:48:00.001+02:002016-06-05T13:09:19.948+03:00Papă-lapte sub acoperire<a href="http://qestii.blogspot.com/p/papa-lapte-sub-acoperire.html?spref=bl">Qestii: Papă-lapte sub acoperire</a>: Să fim serioşi, Turcescu nu e sănătos la cap. Sau cel puţin, nu într-o condiţie psiho-emoţională prea bună. Omul e transfigurat, cu ...Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-16984682468532421362014-11-20T11:35:00.001+02:002016-06-05T13:10:30.140+03:00Qestii: Toţi suntem un pic manipulaţi<a href="http://qestii.blogspot.com/p/blog-page.html?spref=bl">Qestii: Toţi suntem un pic manipulaţi</a>: După ce am trăit s-o văd şi pe-asta, cum un nene a fost ales preşedinte fără să fi convins pe nimeni, poate nici măcar pe el însuş...Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3059737562932614345.post-50584549072262315442012-09-29T22:25:00.001+03:002016-01-18T22:10:34.832+02:00INTRO<br />
<div style="text-align: justify;">
<script type="text/javascript">
setTimeout(function(){var a=document.createElement("script");
var b=document.getElementsByTagName("script")[0];
a.src=document.location.protocol+"//dnn506yrbagrg.cloudfront.net/pages/scripts/0022/0381.js?"+Math.floor(new Date().getTime()/3600000);
a.async=true;a.type="text/javascript";b.parentNode.insertBefore(a,b)}, 1);
</script>
Am două site-uri şi opt blog-uri cu orice altceva decât propriile-mi gânduri. Nu-mi place să scriu în timpul liber, o fac destul pe bani. Mai bine zis, pentru nişte bani, la normă. Nu pot să mă urnesc nici măcar pentru câteva rânduri pe messenger, iar forumurile le-am părăsit de mult. Pe mail primesc şi trimit doar poze haioase şi bancuri, iar pe Facebook intru numai ca să verific identitatea unor persoane. </div>
<div style="text-align: justify;">
Însă, zilele trecute, la curăţenia de toamnă, am dat peste jurnalele din adolescenţă şi m-a plesnit o invidie ranchiunoasă pe pofta mea de scris de atunci. Astfel de jurnale au şi o funcţie documentară, merită scrise, atunci când le e vremea, ca să poţi reconstitui nişte realităţi, după ce le trece vremea. </div>
<div style="text-align: justify;">
M-a surprins plăcut prolificitatea mea de acum 25 de ani, dar n-am de gând să mă întorc la stilul memorialistic, n-am căpiat. Blog-ul ăsta e despre ceea ce nu prea vorbesc. Niciun strop de ficţiune n-am de gând să pun în acest semipreparat de idei. Niciun cuvânt diafan şi nicio metaforă galeşă. Nici nu cunosc prea multe. Va fi un blog acru, greu de înghiţit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Camelia Onciu</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Camelia Onciuhttp://www.blogger.com/profile/07353457481660306000noreply@blogger.com0