Palida Montană

Sunt fascinată de proiectul Roşia Montană. Cine nu poate face distincţia între o lucrare ştiinţifică impecabilă şi trăiri naţionalist-sentimentaloide, să nu citească mai departe.

Încep cu o paranteză: de ce această comună şi-a luat numele după apele ei roşii, dar acide, când putea să se numească Galbena Montană, după ceea ce are mai bun? 

Până acum m-am ţinut departe de ambele tabere pentru simplul motiv că n-am înţeles despre ce e vorba. În seara asta, însă, am citit proiectul şi am rămas cu gura căscată. Neam de neamul nostru n-a avut un astfel de proiect, atât de riguros şi atât de promiţător. Ca să nu mai spun că n-am auzit în viaţa mea de vreun proces de terraformare pe Pământ, de fapt, de niciun fel de terraformare. Sau cum să-i zic. Şi nici de un proiect comunitar atât de amănunţit şi de bun simţ. Recunosc, mă incită foarte tare să văd cum se va materializa o idee SF. În această clipă, aş spune DA. Dar numai pentru motivele de mai sus, de rata de şomaj a zonei mi se rupe. Datele sunt pe website-ul companiei canadiene. Avem la dispoziţie negru pe alb tot ce vrem să ştim despre planurile RMGC şi, dacă vă uitaţi cu răbdare, veţi vedea că proiectul Roşia Montană n-are cusur. Rămâne întrebarea dacă totul e doar promisiune sau chiar aşa va fi. Fiindcă e vorba de străini, aş zice să-i credem. Hai, să nu îi bănuim de înşelăciune înainte să apuce oamenii să înfigă prima lopată în pământ. Până în prezent, s-au ţinut de cuvânt. Nu-i putem pune la detectorul de minciuni. Dar sper că nu ne-am plictisit de căutat ajustări la acest proiect. 

Dacă ar fi după mine, aş trimite contractul la 10 firme de avocatură din străinătate şi la 10 societăţi ştiinţifice. Asta au făcut-o şi ei, dar aş alege alţi arbitri. Şi le-aş cere experţilor să-mi spună dacă există vreun viciu ascuns, dacă pot fi păcălită, unde pierd, ce şi cât. De văitat s-au văitat cu scenarii apocaliptice toţi academicienii, dar, spre deosebire de RMGC, n-au niciun studiu centrat pe dezastre. În cazul în care contractul este OK, aş spune aşa: nene, sună bine, dar vreau două chestii de la voi: un procent în plus şi limitarea proiectului la 5 ani. Dacă treceţi cu bine de acest termen, mai prelungim pe 5. După care vă duceţi acasă, fiindcă mi-am revenit economic cât de cât şi vreau să păstrez restul pentru vremuri mai grele. Vă place, bine, nu vă place, faceţi pensiuni în viloaiele unde aţi mutat oamenii, ca să vă scoateţi cheltuiala.

Ce-aş face cât timp funcţionează proiectul? I-aş controla de trei ori pe zi şi i-aş arde cu amenzi grase pentru orice, chiar şi pentru o priză defectă. M-aş umple de bani, până când nu le-ar mai trebui să facă treaba în dorul lelii. În felul ăsta, riscul accidentelor majore aproape dispare.

Ce aş face după ce pleacă? Hihihi! Rămân cu mina şi cumpăr uzina. Şi fac eu treaba mai departe, fiindcă asta e totuşi ideea până la urmă, să ne scoatem naibii singuri aurul şi telurul şi ce bogăţii mai sunt pe acolo. Apropo, nimeni n-a pomenit de telurul ăsta, element descoperit în Transilvania, studiat şi introdus în Tabelul lui Mendeleev de sibianul Franz Joseph Muller. Îl numea aurum problematicum.

Haideţi să vedem ce promite (în citate) şi ce bănuim că va face RMGC.

1. Socio-cultural. - Va crea locuri de muncă, multe şi mărunte, cele de sus vor fi ale lor. Sincer, nu mă interesează aspectul ăsta, mi se pare un câştig mărunt. În plus, nu mi-e clar câte, într-un loc sunt 1.200 la început, 650 după. În altul, „peste 3.600 de locuri de muncă directe şi indirecte, conform economiştilor britanici de la Oxford Policy Management”. În fine, dacă înseamnă că pensionarii din România vor avea destui bani pentru mâncare, medici şi medicamente, atunci sunt încântată. Dar nu cred. Şi-apoi, dacă unii se îmbogăţesc pe-acolo, toate se vor scumpi şi la noi. În teorie, însă, plătirea taxelor şi impozitelor din salarii mari (apropo, cât va fi un salariu, asta n-au zis-o, că mă interesează şi pe mine) va aduce bani buni la buget.

- Jos pălăria, RMGN a sponsorizat deja un program intensiv prin care 2.500 de persoane din Roşia Montană şi împrejurimi au urmat cursuri de calificare în minerit şi nu numai. Asta ca să aibă de lucru toată lumea, nu numai minerii. Tot pentru nonmineri, s-a înfiinţat o instituţie de microcreditare dacă vor să înfiinţeze/extindă mici întreprinderi.

- La sfârşitul proiectului, angajaţilor li se oferă transferuri sau noi locuri de muncă. Ce naiba să vrei mai mult?

- N-au făcut nimic de capul lor, i-au consultat tot timpul pe localnici: ce vor, ce nu vor, cum vor să-şi dezvolte comunitatea.    

- Ca oamenii să nu sufere de lipsa vecinilor şi a rudelor, imaginaţi-vă că au planuri de strămutare pe familii şi reţele sociale.

- S-a construit un cartier de viloaie în Alba Iulia, se mai construiesc încă două în zona Roşia Montană, respectând stilul tradiţional, pentru babele şi moşii care nu vor să plece de la ţară.

- Totul se ridică şi se replantează în altă parte, iar ceea ce n-a văzut în viaţa ei comuna, va avea pe lângă case, primărie, şcoală, poliţie, pompieri, centru cultural, dispensar, farmacie, biserici şi SMURD, hoteluri, magazine, teren de fotbal, locuri de joacă, pensiuni, instalaţii pentru schi, drumuri noi, un muzeu adevărat la Roşia Montană.

Aşa va arăta un amărât de iaz
după restaurare. În proiect sunt
cuprinse vreo 10.

- Vor restaura şi vor conserva siturile arheologice, adică actualele galerii în mare parte prăbuşite de pe vremea romanilor. Va fi cea mai mare investiţie din sectorul privat pentru conservare arheologică din România. Şi nu va fi făcută după ureche, ci pe proiect ştiinţific. Unde e imposibil de restaurat, vor crea còpii ale galeriilor romane. Cele 41 de case declarate monumente istorice vor fi conservate. Şi, la urmă, totul va fi promovat tot de ei în circuitul turistic european, regional şi naţional.

- Strămutaţii vârstnici cu probleme de sănătate vor fi ajutaţi la treburile gospodăreşti. Femeile singure şi familiile sărace vor fi sprijinite să-şi găsească un loc de muncă şi vor primi ajutoare. Vor beneficia de un set gratuit de analize din partea companiei RMGC, suplimentar celui oferit prin sistemul de asigurări sociale de sănătate.

- Fiecărei familii strămutate i se asigură un loc de muncă în mină (pentru o persoană).

- În materie de comunicare sunt absolut fantastici: departament specializat, rubrici permanente în presa judeţeană, ziar local, ziarul proiectului, birouri de sondaje, birouri de sugestii şi reclamaţii, telefon verde, evenimente legate de tradiţii, organizate tot de ei.

2. Economic. - Statul român pierde rezerva naturală de aur, dar câştigă 1,8 miliarde dolari. Cam cât încasările la „Avatar”. Plus încă 2,4 miliarde dolari pe care România nu-i dă pe salarii, construcţii, reactivi, piese de schimb şi tot ce se mai consumă acolo.

- Practic, construiesc şi întreţin proiectul din produse şi servicii româneşti.

- „România va rămâne cu peste 50% din beneficiile proiectului”. Dar nu mi-e clar care sunt ălea. De exemplu, n-am înţeles dacă ne dau aur sau numai bani. Deşi am auzit un academician care spunea că n-avem ce face cu aurul, e destul la BNR.

- Realizarea unei infrastructuri moderne, ceea ce primarul din Roşia nu cred că a visat vreodată, iar guvernul sigur n-a avut-o în plan în veci.

3. Geografic. Se va întâmpla următoarea chestie: patru dealuri vor fi retezate ca să se facă patru cariere (exploatarea e doar de suprafaţă) şi se va săpa un bazin imens, cu ziduri înalte de 180 de metri. Partea asta mă umple de imaginaţie. Practic, se va schimba peisajul. Cât e de urât nu mă interesează, culmea e că mie acel amfiteatru mi se pare chiar fain şi nu văd de ce chestia asta n-ar atrage turişti. În plus, barajele din toată lumea tot modificări majore ale naturii presupun, iar faptul că Ada Kaleh e sub ape chiar nu mai înseamnă nimic. Schimbările la asemenea dimensiuni sigur că dau un sentiment de invazie, de apocalipsă. Dar asta numai celor de o anumită vârstă. Într-o bună zi, nu va mai trăi nimeni să-şi amintească pe unde păşteau caprele ţaţei Florica. Pentru mine, această zonă n-a existat, pentru că nu am fost acolo. Dar promit ca la primăvară să fac un drum. Mulţi vor face aşa, şi uite ce bine prinde un scandal d-ăsta turismului local. Nu sunt fericită să ştiu că natura e decapitată, dar dacă tot e atât de frumoasă, ce-au făcut roşienii cu ea până acum de eu n-am fost tentată s-o vizitez nici măcar cu Google Earth? Mie mi se pare o mare inginerie să schimbi peisaje, să înfiinţezi nu fabrici, ci localităţi cu oameni în ele, care s-o ia de la zero. Seamănă cu colonizarea altor planete. 

4. Mediu. - Toată lumea crede că RMGC o să plece şi o să ne lase cu cianura în bătătură. Aceasta va afecta mediul şi frumoasele noastre plaiuri vor deveni pustii şi dezolante, nu va mai creşte nimic aici până la o nouă Facere a Lumii. Spaimele protestatarilor sunt ca povestea cu drobul de sare. Dacă faci o uzină de sodă caustică, sigur apa nu mai e bună de băut în zonă. Dacă e de explozibili, sigur va bubui, dacă e de armament, sigur va fi un atac terorist. Şi tot aşa, de parcă o fabrică de pâine n-ar fi deloc periculoasă. Deci, dacă incriminatele cianuri vor fi stocate într-un bazin, acela sigur se va crăpa.

Ce a prevăzut Gold-ul în ceea ce priveşte mediul şi poluarea (previziuni până la cele mai mici amănunte, pentru n-şpe situaţii, până la cele catastrofale, cu simulări şi prezentări de caz, metode probabilistice şi deterministe de analiză, planuri de prevenţie şi management în caz de criză):

- Reabilitarea progresivă a zonelor afectate de proiect, plus încă 2 ani, la sfârşitul afacerii. Se vor planta păduri de patru ori mai întinse decât cele care se defrişează. Nu se spune ce vor face cu păsările, mamiferele şi asta chiar mă doare. Să zicem că au un plan şi pentru necuvântătoare, dar mi-a scăpat. Am găsit doar că va fi monitorizată zilnic fauna din împrejurimi, astfel că la primul animal mort din cauze suspecte se va da alarma. Compania plăteşte Garanţia Financiară de Mediu, actualizată anual, banii necesari urmând să fie folosiţi numai pentru reabilitarea zonei.

- Monitorizare post închidere cel puţin 30 ani.    

- Instalaţie de neutralizare a cianurilor până la un nivel sub limitele impuse de legislaţia UE (10ppm), înainte ca deşeurile din uzină să ajungă în iazul de decantare a sterilului (2-3 ppm) (cianuri cam cât are o cafea, spun ei). Cantitatea de cianură rămasă în sterilul de procesare va fi neutralizată prin oxidare, proces utilizat de peste 80 de mine din lume în ultimii 30 de ani. Cianura se degradează natural atunci când este expusă la aer şi lumină naturală. (!?!) Cianurile nu se acumulează, nu se depun, şi, de aceea, expunerea cronică la concentraţii subletale nu cauzează moartea individului. Nu există dovezi că expunerea cronică la cianuri poate avea efecte carcinogene, teratogenice şi mutagenice.

- Mai mult, or să facă curat şi după noi, eliminând poluarea produsă de exploatările anterioare (apele roşii pe care ni le arată televiziunile).    

Şi-acum să luăm faimosul cazan cu cianuri, ca să vedem ce se poate întâmpla mai rău. La nivel mondial, 90% dintre operaţiunile miniere aurifere folosesc cianură, în condiţii de siguranţă, zice RMGC, prezentând cinstit accidentele petrecute în alte ţări, cu cauze, urmări şi învăţăminte trase.

Ei zic aşa: iazul e proiectat să reziste precipitaţiilor abundente, astfel încât să nu ne trezim că la prima rupere de nori dă pe-afară. Sistemul iazului de decantare suportă 227 l/mp precipitaţii în 24 de ore, eveniment cu o probabilitate de producere de 1:10.000 de ani. Asta înseamnă că s-a luat în calcul un cataclism de două ori mai mare decât cel de la Galaţi, unde au căzut 140 litri/mp. Mai mult, au mers până la 450 mm.

La capitolul cutremure, barajul e proiectat să reziste la seisme de 8 grade pe scara Richter. Ceea ce, Doamne fereşte, n-am avut în România aşa ceva de 475 de ani. Iar Roşia Montană nici nu ştie ce-i aia cutremur devastator. Numai să nu se supere zona seismică Făgăraş, fiindcă de ea nu mai scăpăm niciunul, cianuraţi sau necianuraţi.

Totuşi, au lansat scenariul că barajul ar avea o breşă de 285 m lungime (1/3 din lungimea coronamentului) şi 40 m înălţime (40% din înălţimea totală a barajului iniţial). Adică un găuroi apocaliptic. S-ar scurge maximum 5,3 mil. mc de sterile. Asta nu mai e chiar o bagatelă. Cea mai mare parte a materialului va fi stopat de barajul de barajul de retenţie secundar. Ca să nu mai zic că acest iaz nu va sta pe o culme, ci într-o vale, care va încetini înaintarea valului, că e înconjurat de filtre puternice şi că orice rocă antrenată pe drum va contribui şi ea la oprirea deversării. Frontul de avansare al curgerii va ajunge până la 0,8 km în aval de barajul iniţial, puţin în amonte de confluenţa cu râul Abrud. Deci nu peste tot judeţul, ci la 2-3 km. 

Dar dacă vine teroristul şi distruge în totalitate şi uzina şi barajul? Şi asta e prevăzut, fiindcă, practic, opozanţii proiectului numai cu acest scenariu sunt pe buze. Ei, în acest caz e bine să fii la Londra. Pe o rază de 310 m, oamenii expuşi pentru mai mult de 10 minute vor muri. În funcţie de direcţia vântului, mai mor şi cei aflaţi până la 2 km distanţă. Cianura intră în râuri. De exemplu, în Mureş, ar ajunge concentraţii maxime de cianuri cuprinse între 0,03 şi 1,3 mg/l. Peste norma admisă. Nu cred că e de neglijat nici vaporizarea cianurilor în atmosferă, aşa că nici în Braşov n-aş sta liniştită. RMGC spune că o asemenea catastrofă e foarte puţin probabilă. Au prevăzut, încă din faza de construcţie, sisteme de control şi sisteme de monitorizare, detecţie şi alarmare la secundă în cazul în care ceva dă semne că nu merge normal. Nu e liniştitor, dar, până la urmă, nici o fabrică de oxigen nu mă umple de calm. Şi toate sunt pe lângă oraşele mari. De centrala nucleară de la Cernavodă ce să mai zic? Cică vrem să mai facem una. În linişte, fără proteste. 

Deversarea nu va produce mai multe victime decât explozia rezervoarelor de amoniac din Bartolomeu. Iar mă citez: „Mai rău e dacă se întâmplă vreo fisură la tancurile de răcire cu amoniac. N-o să credeţi, dar avem trei bombe chimice în Braşov: două fabrici de lapte în Bartolomeu şi una de bere. Acestea folosesc amoniac pentru a obţine temperaturi de minus 35 de grade Celsius. Cam şase tone de amoniac există în total în Braşov. Rezervoarele sunt prevăzute cu supape automate care se închid în cazul unei supraîncărcări, sunt înconjurate de rezervoare de apă, lichid în care amoniacul e solubil, şi cu ziduri groase. Dacă substanţa periculoasă s-ar răspândi în aer, ar fi dezastru. „Amoniacul se propagă cu 20 metri pe secundă şi arde căile respiratorii. Într-un sfert de oră, pe o rază de 1.000 metri, toţi oamenii mor.”

Aşa că, până la Roşia Montană, mă mănâncă banalele fabrici de lapte din ograda mea. Dar despre ele nu vorbeşte nimeni.

N-am epuizat toate palierele proiectului, dar nici nu mi-e teamă că voi găsi ceva fuşărit. Cum spuneam, proiectul e o operă de artă riguroasă, completă, serioasă şi avangardistă.
Ultimul punct pe care aş vrea să-l pomenesc este PR-ul acestui proiect. Foarte tari banner-ele din comună, bunicele apariţiile în media ale reprezentanţilor RMGC, excelentă pagina web şi clipurile de promovare. Dar ce naiba au avut în cap când i-au pus pe mineri să cerşească locuri de muncă? De ce mi-ar păsa de acele familii, care oricum au avut salarii bune şi au pus ceva deoparte, au primit vile şi au moştenit ceva aur dosit de pe la bunici? Când în Valea Jiului un apartament se vindea pe o ladă de bere, nimeni n-a mai ieşit în stradă să militeze pentru săracii mineri rămaşi fără locuri de muncă. Cam 500 de mine s-au închis în România, nimeni n-a făcut clipuri cu Maia Morgenstern rupându-şi urechile de ciudă că sute de familii au ajuns de izbelişte. Singurul lucru care contracarează proasta activitate de relaţii publice este că şi tabăra cealaltă a făcut clipuri la fel de imbecile.

În final, mi-au mai rămas doar două întrebări la care trebuie să mă mai gândesc ca să găsesc răspunsurile:

1. Cele două reacţii de extragere a aurului sunt:

4Au + 8NaCN + O2 + 2H2O => 4Na[Au(CN)2] + 4NaHO

4Na[Au(CN)2] + 2Zn => 4Au + 2Na2 [Zn(CN4)]

Obţin precipitat de aur (relativ pur), dar cum separ argint din acelaşi minereu? Dar alte elemente? Se combină şi acelea cu cianuri? În deplină siguranţă? 

2. Evident, nu pot să nu întreb şi eu de ce e mai rentabil să faci ditamai investiţia când e mai ieftin să cumperi un concasor şi o instalaţie de distilare cu mercur, metodă care a mers sute de ani? Chestia cu aurul care nu mai există decât în granulaţie foarte fină e basm de adormit copiii.