Vechiturile lui Cioacă

Aţi citit rechizitoriul lui Cioacă? Sau doar aţi urmărit la ştiri că, în sfârşit, e acuzat de omor calificat şi profanare de morminte? De morminte scrie, de morminte citim. Întotdeauna e bine să mergi direct la sursă, iar când e vorba de acte oficiale, în special cele ale poliţiei, e chiar păcat să nu te delectezi cu ele. Anchetatorii noştri s-au decis să iasă din situaţia jenantă în care au stat cinci ani, abandonându-l pe Cioacă într-o stare de sictirism avansat. E de laudă că au făcut rost de un aparat pe care-l vedem la CSI tot de vreo cinci ani, dar pentru care n-or fi avut bani până acum. Dar nu văd ce-au descoperit acum şi nu ştiau atunci.

Eu ştiu aşa: într-o crimă, criminalistul trebuie să găsească motivul, arma crimei şi cadavrul. Care din aceste trei elemente a ieşit la iveală în urma investigaţiilor recente? Evident, niciunul. Care dintre ele e cunoscut? Tot niciunul. Cu toate că, în acest rechizitoriu găsim explicat pe larg, motivul crimei. Şi anume: frustrarea lui Cioacă. Dintr-o frustrare şi-a căsăpit nevasta şi, ca să înţelegem cum vine asta, iată evoluţia cronologică a stării de nesuportat în care ajunsese criminalul. Poliţistul Cioacă s-a căsătorit cu Elodia, avocată de renume local, în 2004. Idila a ţinut până când Elodia a început să fie cocoşul în casă. Treaba asta l-ar fi complexat pe Cioacă. Probabil că voia el să plătească facturile şi creditul la apartament, să muncească de dimineaţa până seara şi să crească şi copilul. Ei, dar ce credeţi, după ce că nu era lăsat să se spetească, bietul om a fost privat şi de dreptul de a se simţi bătrân. Pentru că Elodia îi tot dovedea că ea e mai în vârstă, ceea ce îl făcea să se simtă foarte umilit. În plus, „a încetat să îi mai dea inculpatului bani de cheltuială”. De aici deducem că poliţiştii muncesc pe piţule, nu pe bani. Ori, poate, scorpia de Elodia punea mâna şi pe restul lui de salariu. În orice caz, nemaiputând îndura umilitoarea situaţie de a nu-şi mai putea lua gumă de mestecat când vrea muşchii lui, Cioacă s-a cerut să lucreze doar schimbul III, ca să nu mai vadă magazinele deschise. Şi dacă tot îi flutura vântul prin buzunare, şi-a tras amantă. Cea mai proastă din lume, şi anume una care accepta să vină la ea cu mâna goală.

Acest tablou de cuplu desprins parcă din matriarhat este deducţia specialiştilor, nu a mea, şi are menirea să descrie tensiunea din familia Cioacă-Ghinescu. Un tablou din care eu am dedus că Elodia ar fi trebuit să-l omoare pe Cioacă. Cei doi se certau şi se mai băteau în clipele libere. După ce Elodia s-a întors din Dubai, unde se distrase cu un amant SPP-ist, iar Cioacă a văzut chiar nişte poze cu ei, au început să pomenească de divorţ, chestie cu care şi Cioacă era de acord. În ziua de 29 august 2007, au venit împreună acasă, au preluat copilul de la bonă, iar pe la ora 20,00, Cioacă a schimbat tura cu un coleg. După care s-a dus la amanta din Piteşti şi s-a întors acasă la ora 2,20. Conform variantei lui, s-a culcat lângă/cu/peste Elodia, s-au trezit dimineaţa, ea a plecat subit şi n-a mai văzut-o nici în zilele noastre. Conform rechizitoriului, întors de la amantă, Cioacă a avut o revelaţie. Şi a început s-o bată vârtos pe Elodia, „agresiunea producându-se îndeosebi în spaţiul dintre pat şi peretele comun al dormitorului cu baia aferentă acestuia. Ca urmare a agresiunilor, victima a decedat”. O vecină îşi aminteşte vag că ar fi auzit o bubuitură, dar în altă zi. Iar soţul ei n-a auzit nimic. Întrebare: cum mama naibii poţi să omori în bătaie pe cineva în linişte? De ce n-a ţipat? Poate a lovit-o în somn. Dar asta nu se poate decât dacă Elodia era vreo ciudată care dormea nu în pat, ci pe lângă pat. Copilul dormea cu ei, deci e de presupus că era în braţele mamei. În cazul ăsta, cum de nu s-a trezit? Şi dacă nu era în camera părinţilor s-ar fi trezit, măcar atunci când Cioacă a cărat cadavrul izbindu-l de toţi pereţii şi uşile (pe care a lăsat urme de sânge) şi a trecut la minuţioasa operaţiune de tranşare. Poate a murit repede. S-a lovit cu tâmpla de ceva. Dar nici asta nu s-a întâmplat, pentru că pe mobilă nu e nicio urmă de sânge şi nici n-a fost schimbată. Fiindcă s-a găsit sânge pe tocul pistolului, să zicem că a fost atât de prost încât a omorât-o cu arma din dotare. Dar n-a fost pentru că, „pumnul inculpatului a reprezentat vectorul care în deplasarea sa a realizat distribuţia stropilor din sângele victimei, inclusiv cei identificaţi la o înălţime mai mare”. Dacă „a lovit-o pe victimă în mod repetat”, înseamnă că n-a murit din prima. Dar de ce anume a murit până la urmă?

Dar, ca să vedeţi că anchetatorii au vizualizat cu ochii minţii filmul evenimentelor, iată ce s-a întâmplat mai departe. „După finalizarea agresiunii, soldată cu moartea victimei, corpul acesteia a rămas o vreme întins la podea, cu capul lipit de peretele dintre dormitor şi baie, ocazie cu care sângele acesteia s-a scurs sub podea”. Timp în care, Cioacă se întreba: de ce să plec şi să spun că am uitat uşa deschisă şi a intrat vreun psihopat, când pot să aştept să se infiltreze sângele în duşumea şi să mă dau de gol?

Cică „Inculpatul a transportat cadavrul în cada băii principale, unde l-a depesat pentru a facilita ascunderea acestuia”. Doar atât se spune despre căsăpirea Elodiei, de parcă ar fi fost vorba despre cum a făcut Cioacă fundă la şiret. Nu numai că n-a trezit tot blocul, dar a reuşit şi să cureţe apartamentul şi încă destul de bine, din moment ce bona, la numai 3-4 ore, n-a observat nimic dubios. Cică a folosit detergenţi. N-o fi avut omul clor în casă. Deci, toată noaptea a huruit coloana de apă, dar toţi au dormit duşi. Vecinul meu de deasupra mă trezeşte ori de cîte ori se trânteşte în pat, iar când îi pleacă mândrele la 7 dimineaţa, clămpănindu-şi tocurile, îmi vine să mă ascund în frigider. O vecină s-a plâns că Elodia avea acelaşi obicei de prost gust. Care va să zică, o deranjau tropăiturile Elodiei, dar încăierarea de deasupra nu i-a tulburat auzul. Marea enigmă a acestui scenariu este cum a reuşit Cioacă să facă o crimă atât de silenţioasă.

„Folosind o geantă de voiaj de dimensiuni mari, pe care victima o cumpărase în timpul vacanţei în Dubai, precum şi perdeaua de duş din baia aferentă dormitorului – aceasta din urmă menită a împiedica eventualele scurgeri de sânge – inculpatul a transportat fragmentele de cadavru în portbagajul autoturismului. Ulterior, inculpatul a ascuns cadavrul victimei într-un loc necunoscut.” Chiar foarte necunoscut, din moment ce nu se poate aproxima măcar la câţi kilometri de casă e. Părerea mea e că transportul cadavrului în geantă e un basm. Deci, Cioacă, la 5 dimineaţa, merge cu gentoiul pe scări patru etaje, după care îl pune în portbagaj. Riscă să se întâlnească cu cineva, riscă să curgă fie şi numai o picătură de sânge, riscă să se trezească băiatul singur în casă. Mai inteligent era s-o bage în dulap şi s-o ciopârţească a doua zi, pe lumină, când apa care curge cu orele nu atrage atenţia şi se văd mai bine petele de sânge. Iar perdeaua nu a dispărut pe post de ambalaj, ci pentru că era prea plină de sânge şi s-o fi săturat şi Cioacă de atâta frecat. Apropo, care a fost consumul la apă pe apartament pe luna septembrie?

Se pune întrebarea cu ce a tranşat Cioacă un corp uman? Experţii au aflat: „un cuţit cu lungimea de 25-30 cm”, care nu a fost găsit nici în ziua de azi, dar, dacă tot lipseşte din casă, atunci să zicem că l-a folosit. Poate un cuţit de bucătărie să ţină loc de fierăstrău, satâr şi alte unelte de tăiat oase şi articulaţii? Mă îndoiesc. Mai simplu era să-i rupă oasele în loc să i le taie. Dar şi mai simplu era s-o scoată frumos pe uşă, după ce i-a spart capul şi i-a pus un prosop pe rană, spunându-i: „Draga mea, hai să te duc la spital”. Pe drum, s-o fi răzgândit. Mai ales după ce a murit.

Dar să mergem mai departe cu scenariul criminaliştilor. Cioacă îşi luase liber câteva zile, aşa că s-a apucat de curăţenie, ca un om gospodar ce era. Atâta doar că n-a spălat mai nimic ca lumea, a lăsat pete de sânge peste tot. Iar cea de pe perete nu a putut s-o scoată, aşa că a acoperit-o cu glet şi lavabilă. Poliţiştii nu şi-au dat seama atunci ce ar putea însemna proaspăta lucrare de zidărie, dar s-au prins acum, cu lampa cu lumină albastră, care a văzut sub tencuială nu sânge, ci „urmele de scurgere a unor lichide, specifice spălării”. Mă rog, sânge e destul în apartament, sub formă de picături, şi e al Elodiei, fără dubiu. Nu pentru că ar fi fost comparat cu ADN-ul ei (pe care nu înţeleg de ce nu l-au putut extrage din firele de păr sau periuţa de dinţi), ci cu cele ale părinţilor. „În cadrul unei operaţii de comparare a celor trei profile genetice, s-a stabilit că sângele găsit la faţa locului provine de la o persoană de sex feminin care este fiica naturală a numiţilor”.

Ce-a făcut Cioacă până pe 5 septembrie, zi în care a declarat-o în sfârşit dispărută e Elodia? „A adunat în saci din polietilenă toate obiectele vizibil sau potenţial purtătoare de urme de sânge şi le-a aruncat într-o râpă situată la 4,6 Km de Poiana Braşov pe direcţia Râşnov, unde au fost găsite în 08.10.2007, în apropierea unei alveole de refugiu auto, într-o zonă utilizată pentru depozitarea diferitelor gunoaie şi resturi de materiale de construcţii”. Deci, idiotul a găsit un loc perfect pentru cadavru, dar boarfele n-a ştiut unde să le arunce altundeva decât lângă stradă. Pe lângă reviste, parfumuri şi poze cu cei doi, erau aruncate şi uniforma de poliţist şi chiloţii lui Cioacă. De aici deducem că avem de-a face cu o crimă în chiloţi. Deci Cioacă a ucis-o îmbrăcat, apoi s-a dezbrăcat cât a făcut curăţenie. Întrebarea e: de ce a aruncat şi chiloţii, dacă nu era sânge pe ei? Şi, în general, de ce a aruncat 8 saci!!! de obiecte pe care s-au găsit numai două pete de sânge şi nicio amprentă? Şi de ce să le fi aruncat, când mai logic era să le fi ascuns? Cât de prudent poţi să fii până la un punct şi să te transformi brusc în imbecil, aruncând la vedere lucrurile care te incriminează? Fiindcă e vorba de poze, haine cu material genetic şi chiar uniforma lui de poliţist, este clar că nu Cioacă a pus acolo acele lucruri. Dar cine, nene, cine, asta e cheia cazului!

Concluzia rechizitoriului este că Elodia sigur e moartă, pentru că, zic criminaliştii, nu şi-a mai folosit cardurile, nu şi-a mai contactat familia, nu a solicitat viză de Dubai şi, mai ales, nu s-a dus la spital. Până şi Cioacă a scos-o de la întreţinere după două săptămâni, ceea ce mi se pare o economie absolut normală. Anormal mi se pare să închirieze apartamentul, ceea ce a şi făcut, cu încuviinţarea anchetatorilor.

Nu văd nicăieri îngrijorare din partea criminaliştilor faţă de lipsa actelor personale ale Elodiei. Nu scrie nicăieri că a fost căutat paşaportul, dar nu a fost găsit. Ipoteza că Elodia ar fi putut s-o şteargă din ţară nu e chiar atât de fantezistă. Să nu uităm că aici e vorba de o pereche interesantă: poliţist-avocat. Iată ce puţin important era pentru ea propriul buletin, pe ultima sută de metri: „Victima nu a mai solicitat emiterea de acte de identitate, cu toate că, cu puţin timp înainte de dispariţie, uitase cartea de identitate la un oficiu poştal din municipiul Braşov, de unde a fost luată de un coleg avocat”. În plus, bunica lui Patrick povesteşte că băiatul i-a spus: „Dar eu vorbesc în fiecare seară cu mami”. O fi o metaforă, n-o fi!? Cioacă plângea şi el că n-o să mai vadă niciodată, nici vie, nici moartă. Logic, dacă a îngropat-o, logic şi dacă Elodia s-a făcut dispărută. Dar de ce să fi plecat în felul ăsta? De ce să-şi fi părăsit copilul? Cred că ştiţi şi voi răspunsul. Orice mamă ar fi în stare să se despartă definitiv de copilul ei dacă în acest fel i-ar salva viaţa. E din filme, recunosc, dar cele mai bune sunt cele după întâmplări reale.

Cioacă are şi el un scenariu, cam subţire şi cam deocheat, dar nu se ştie niciodată, merită ţinut minte. „Cu ocazia cercetării la faţa locului din 13 septembrie 2012, inculpatul a afirmat că ar avea informaţii verificabile în sensul că victima ar fi fost inclusă în programul de protecţie a martorilor şi că aceasta ar fi fost depistată de un echipaj de poliţie în cadrul procedurii de urmărire internaţională şi ar fi afirmat că nu mai doreşte să fie contactată de membrii de familie. Inculpatul ar fi găsit pe calculatorul comun, înainte de data dispariţiei, un folder conţinând afacerile Elodiei cu SPP-işti din Cotroceni. După ce victima ar fi realizat acest lucru, persoanele la care se refereau acele documente ar fi declanşat investigaţia pentru infracţiunea de omor şi ar fi direcţionat-o împotriva inculpatului, pentru a crea condiţiile ca sub presiune să afle ce ştie acesta despre conţinutul folder-ului menţionat.” Aşa că, nu auncaţi la gunoi nicio teorie, oricât ar părea de ciudată. Aşa s-ar explica de ce a aşteptat Cioacă şase zile până să-i anunţe dispariţia. Aşa s-ar explica de ce au apărut atâtea indicii despre crimă şi niciunul despre locul unde e cadavrul. Aşa se explică şi de ce au apărut hainele din râpă, pentru a abate atenţia spre o crimă greu de dovedit, dar nu spre o fugă. Desigur, vă întrebaţi cât ştie Cioacă. Este complice la această dispariţie? Tocmai asta e, că nu pare prea inteligent. Nu poate fi un spion bun, dar nici nu poate face crima perfectă.

În concluzie, dacă ajunge după gratii, cu aşa rechizitoriu, i s-ar face o mare nedreptate. Nu poţi închide un om în baza unei ficţiuni, fie ea una la care subscriu toţi profesioniştii. Ne trebuie dovezi, nu exerciţii de imaginaţie. Ne trebuie un motiv plauzibil. De ce s-o omoare dacă ea oricum voia să divorţeze? De ce s-o omoare, dacă nu devenea liber? Ca poliţist, ştia că o să i se înfunde. De ce să scape de ea, dacă tot nu era la mijloc o avere consistentă? De ce aşa şi nu altfel? De ce acasă şi nu într-o pădure? Să zicem că a făcut crima sub imperiul nervilor, dar acum de ce reuşeşte să şi-i stăpânească atât de bine?

Aşa că, mai e de săpat. Puneţi-vă, băieţi, pe treabă, şi găsiţi cadavrul sau măcar complicele, altfel sunteţi în plop! Sau încolţiţi-l ca lumea pe Cioacă, poate zice ceva! Că de vechiturile astea trase de păr m-am plictisit. Recunoaşteţi că aici e ceva nu se potriveşte.