Medicii de care nu avem nevoie (I)


Medicina nu e ştiinţă. Are obiect de studiu şi metodă proprie, ca şi oina, de exemplu, dar asta nu face din ea o ştiinţă. În schimb, joc poate fi. Medicina este o aproximare, iar medicul un fel de înlocuitor pentru omul potrivit. În lipsă de altceva, te laşi pe mâna lui, dar fără nicio certitudine că îţi va rezolva problema. E ca şi cum ai face autostopul şi ar opri o maşină cu un şofer ciudat. Te urci, ce naiba să faci, dacă e o urgenţă, n-ai încotro. Medicii sunt necesari, dar merge şi fără ei. Indispensabile sunt asistentele şi infirmierele, dar de medici n-ai nevoie decât dacă eşti caz chirurgical. Şi chiar şi atunci ar trebui să poţi alege, să vezi întâi o operaţie live şi abia apoi să îi laşi să te taie. Ca şi şoferii, medicii simt sau nu simt direcţia. Pot ajunge la destinaţie lin sau smucit. Nu dau doi bani pe medicii de cabinet, iar cei de familie ar trebui trimişi la reconversie profesională. Să înveţe mai mult decât completarea hârtiilor. Nu ştiu nici măcar un singur succes al medicinei de familie. Voi ştiţi? Dar am auzit de dinţari, care sunt o categorie de şarlatani aparte, voi vorbi separat despre aşa-zişii doctori, care sunt, de fapt, nişte meşteşugari. Cam cum sunt cei care fac brăţări din mărgele.

Azi am fost la cardiolog. Nu unul, ci doi. Inima mea bate cam repede şi, de vreo trei ani încoace, medicul îmi tot caută medicamentul potrivit. Am făcut multe analize şi teste, am încercat patru medicamente, pulsul meu e tot 80-90. Neîncercată rămăsese o chestie numită EKG Holter. Ţi se pun nişte electrozi pe piept şi un săculeţ cu un receiver la gât. Şi stai aşa 24 de ore. După care, informaţia se descarcă în computer şi specialistul o interpretează. După ce am stat şi eu cu firele pe mine, de ziceai că sunt atentator sinucigaş (chiar am renunţat să mă mai duc la Kaufland. Dacă ar fi început să ţiuie casele de marcat, iar vreun agent de pază mă pipăia şi dădea peste cabluri, se evacua magazinul şi eu ajungeam la ştiri), am stat la coadă trei ore, curioasă să aflu ce zice acest aparat de monitorizare. Primul şoc a fost când l-am întrebat pe doctor dacă Holter a fost un om. A zis nu. Am căutat ulterior pe net şi am aflat că, evident, Holter (Norman) nu e o piuliţă, ci un biofizician american care a inventat metoda şi aparatul. Apoi mi s-a spus că rezultatele sunt perfecte, n-am nici pe dracu, inima mea a bătut cum trebuie zi şi noapte. Au fost două extrasistole, dar asta e floare la ureche, toţi oamenii sănătoşi le mai au. Mă întorc cu rezultatul la cardiologul meu şi aflu că: 1. testul a ieşit prost pentru că n-a înregistrat tot 2. cele două extrasistole înseamnă ceva extrem de grav fiindcă sunt consecutive şi 3. inima mea e bună, dar să mai iau din când în când câte un Magne B-6. Complet năucă şi fără să-mi dau seama care opinie trebuie luată de bună, m-am întors acasă, m-am uitat pe analiză şi pe net şi mi-am pus, nu vă supăraţi, singură, diagnosticul.
Testul a înregistrat 94% din activitate, ceea ce e destul, iar cele două contracţii ventriculare se înscriu în normal, peste câteva sute ar putea fi o problemă. Consecutive ar fi dacă n-ar fi între ele cam trei ore. Deci doctoriţa mea bate câmpii. Atunci, să-l cred pe celălalt, care lucrează cu un aparat a cărei denumire nu ştie de unde vine şi care, de fapt, nu a făcut nimic altceva decât să lectureze rezultatele generate chiar în cuvinte de soft? Am ales să stau în banca mea şi să nu mai dau banii pe a treia părere. O să dorm mai mult şi o să fiu mai nesimţită. Ca să-i placă şi inimii mele. Cât despre doctori, sunt de un profesionalism remarcabil: nici cu analiza în faţă n-au înţeles acelaşi lucru. Şi cum aceşti doctori au şi nume, trebuie spuse: Burducea Antoniu şi Elena Partin. 

Să revin la medicii de familie. N-am cunoscut decât unul, pe Micu Suzana. Îmi imaginez că a fost ultima în clasă, în facultate a copiat, iar când a fost prinsă, a făcut o criză de apoplexie. Cel mai bun moment cu ea: "- Aş vrea să fac o mamografie." "- La ce-ţi trebuie?". Ultima noastră discuţie a fost despre reţeta electronică. I-am spus că farmacista cere dublură. Că e singurul medic care nu trimite actele în regulă. M-a întrebat la ce farmacie am fost. Zic care. Replică: "Nu cred". Halucinant!
Iarna trecută am fost la ea de patru ori cu o răceală. Prima oară mi-a dat prostii de supt pentru gât, a doua oară, "un antibiotic uşor", a treia oară, trimitere la ORL. În aceeaşi seară, am chemat salvarea. Asta după ce, trei săptămâni i-am cerut să-mi trateze o banală răceală. Am avut febră mare, nu mai puteam să mă mişc şi tremuram din toate încheieturile. La spital, alţi înţelepţi. După un termometru şi o perfuzie cu Eferalgan, întreb: "Ce am?" Răspuns: "Răceală". M-am întors la excepţionala mea doctoriţă de familie şi i-am cerut reţetă pentru antibioticul recomandat de spital. Leucocitele erau 22.000. M-a întrebat: „De ce trebuia să chemi salvarea?”. Am dormit trei zile, nu-mi amintesc nimic din primele 24 de ore, durerile de cap şi junghiurile din ceafă m-au lăsat tot după trei zile. Am întrebat-o peste o lună de zile de ce nu mă opresc din tuşit şi n-a mai zis nimic. Mai bine. Întâmplarea a făcut că m-am vindecat, chiar dacă vreo trei luni m-a durut capul şi am tot scuipat. Dar am fost tratată cu profesionalism, da?
Despre doctoriţa Micu pot face serial, dar nu merită, nici ea, nici asistenta ei cu dimensiuni rinocerice, care i-a învineţit maică-mii mâna cu un simplu vaccin. Asta după ce i s-a adresat cu „tu”, fiincă aşa a învăţat neghioaba că trebuie să-i vorbească unei femei bolnave, cu 40 de ani mai mare decât ea. Să schimb medicul, nu? Aş face-o, dacă aş şti că nu dau din lac în puţ. Dar ce-ar fi să se schimbe madam Micu? Să fie doctor la cabinet şi ţoapă la ea acasă. Iar asistenta să tacă din gură cât mai mult şi să înveţe limba română, măcar atât cât îi e necesar să scrie corect afişele postate în sala de aşteptare. La ce e bună această doctoriţă? N-o recomand pentru îngrijirea bolnavului. Ea doar scrie trimiteri (şi nici asta foarte bine, mereu uită să treacă vreo concentraţie), motiv pentru care propun să i se spună „trimiţător de familie”. Iar dacă prinde vreo ocazie de plecat în străinătate, promit să-i urc bagajele în avion. 
Alte episoade din cabinetele medicilor pe care i-am vizitat, de data asta, fără probleme, doar aşa, la controlul anual. Acum vreo cinci ani, mă duc la un ecograf abdominal. Mama avea pietre la rinichi, am zis, ia să văd, n-or fi şi la mine? Un doctor tânăr şi fain, care s-a dovedit ulterior prost grămadă, îmi spune că vede ceva pe uter, o „formaţiune bine delimitată”, şi să mă duc la ginecolog ieri. Nu dorm trei nopţi până îmi vine rândul la ginecolog. Fac ecograf vaginal şi insist să se uite după formaţiunea dubioasă. Evident, nu era nicăieri şi nu s-a mai arătat niciodată. Medicul care vede în plus se numeşte Szekely Zsolt. Tot la ginecolog. Cer şi un control al sânilor. Mă palpează şi zice alarmată: „Uite-l!”. Tot vreo trei zile am fiert până să ajung la mamografie şi să primesc rezultatul. Absolut nimic. Se pare că nodulul s-a făcut nevăzut când a auzit că e căutat. Doctoriţa care simte în plus se numeşte Enache Liliana. V-aş mai povesti şi alte întâmplări similare în care de patru ori am avut temporar cancer. Dar nu vreau să vă plictisesc. Iată ce minunaţi doctori avem şi iată cât de precisă le e ştiinţa. 

Cum ziceam, medicina nu e ştiinţă. Medicul nu e om de ştiinţă. E doar un utilizator periferic al ştiinţei. Dacă n-ar fi aşa, dacă medicii ar şti ce spun şi ce fac, dr. House n-ar mai fi nici util, nici haios. Dar, fiindcă mi-am adus aminte de ginecologie, trebuie pomenit şi controlul meu de anul trecut: în faţa unei imense ferestre. Lumina bătea frumos pe aparatul meu genital, în timp ce peste drum îi vedeam pe oamenii care umblau pe alee. Şi, evident, mă vedeau şi ei. Am întrebat care-i treaba cu fereastra, nu se trag jaluzelele? Doctoriţa mi-a tăiat sfiala: „Hai, hai!”. Când treceţi prin curtea Spitalului Judeţean, vedeţi la parter, stânga. Dacă e de serviciu doctoriţa Costea Rada, aşezaţi-vă pe bancă şi urmăriţi live un consult 100% profesional.

Şase ani de facultate pentru a pune diagnostice greşite. Şase ani pentru a fi, în final, doar un bădăran sau o scorpie. Au salarii mici? Ei, şi? Şi brutarul are grijă de mine şi câştigă mai prost ca un medic. Dar n-am auzit ca vreun brutar să otrăvească oameni, în schimb am auzit de medici care au omorât oameni. Despre cât umanitarism a mai rămas din această meserie prin excelenţă umanitaristă, despre ciurucurile de medici din ziua de azi, voi vorbi altă dată. Şi despre paramedici am un capitol special. Şi chiar şi despre prietenii mei care au ajuns medici. Până atunci, continuaţi să vă ploconiţi în faţa lor, să le cerşiţi înţelegere, compasiune şi profesionalism, doar doar le veţi aduce aminte că sunt medici, nu cârciumari sau oameni de afaceri. Vă sfătuiesc doar atât: voi sunteţi cei mai buni medici pentru voi. Nu ţineţi cont de părerea lor ranchiunoasă şi perimată, folosiţi informaţia de pe Internet. A fost postată de acei medici care nu vor doar bani, ci şi să nu rămână în urmă. 

6 comentarii:

  1. hi,hi,hi, cred c-ar trebui sa scrii cate ceva si despre dr. Mirela Ingrid Teisanu; consulta pe bani buni la Spitalul Sf. Constantin; dupa diagnosticul pus de ea eram doar un mort cu zile dar vai, m-am gandit sa mai intreb si prin alte locuri cu doctori si ghici ce? n-aveam nimic, gresisem doar "specialistul"

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar iti doresc sa te tratezi singur de pe internet, poate mai scapa tara asta de un incult care nu are habar despre ce vorbeste, dar da mult din gura ca sa faca valuri. Sper din tot sufletul ca prostia si nesimtirea sa se plateasca inzecit!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu, dimpotriva, iti doresc sa te tratezi la "specialistii" de mai sus. Iti transmit din timp condoleante.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu ii urasc pe acesti nerozi imputiti care isi spun medici.Si cred ca sunt multi ca mine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nimeni nu este perfect!
    Nu judeca ca sa nu fii judecat!
    Specialist devii, cred eu, dupa ce studiezi si analizezi profund/detaliat spete anumite, cazuri si situatii speciale/anomalii ...care nu ti-au fost predate in scoli! Depinde doar cum o faci, daca ai cu ce si cu cine!
    Doar Dumnezeu este specialist, in rest nimeni nu-si poate atribui acest "statut"!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nimeni nu este perfect!
    Nu judeca ca sa nu fii judecat!
    Specialist devii, cred eu, dupa ce studiezi si analizezi profund/detaliat spete anumite, cazuri si situatii speciale/anomalii ...care nu ti-au fost predate in scoli! Depinde doar cum o faci, daca ai cu ce si cu cine!
    Doar Dumnezeu este specialist, in rest nimeni nu-si poate atribui acest "statut"!

    RăspundețiȘtergere

Nu e interzis sa fiti nervos, dar este obligatoriu sa va exprimati corect!