Unii cred că pe 21 decembrie 2012, cam pe la ora 13,11, ora României, îşi vor trăi ultima secundă. Nu sunt puţini, prostie e cu duiumul în lume, pe toate meridianele. Să crezi că o planetă se distruge la o dată formată din cifrele 1 şi 2 e acelaşi lucru cu a crede că treaba asta se întâmplă într-o zi cu 4 şi 9. Care-i diferenţa? De ce tocmai 1 şi 2, când mult mai atractive ar putea fi 0 şi 1? Fiindcă lumii i s-a făcut de o apocalipsă. E prea multă ştiinţă, haideţi înapoi la intuiţii, magie, superstiţii şi previziuni. Nu ştiu nici măcar o singură predicţie lansată cu acurateţe, ce să mai zic de una împlinită aidoma? Fără niciun precedent, spuneţi-mi, de ce oamenii cred că de data asta au nimerit-o?
Să-i luăm pe creştini. Sau pe toţi credincioşii. Cât de infatuaţi pot fi în faţa zeului lor încât să pretindă că i-au ghicit planurile? Mi-l închipui pe Dumnezeu acum că-şi spune: "Aoleu, ce mă fac, ăştia s-au prins, unde mai e surpriza? Şi cum îi mai distrug? Au vreo 12 scenarii, iar potopul nu pot să-l mai aplic, m-aş repeta". Deci, mari credincioşi, dacă aţi înţeles ceva din religia voastră, nu vă arătaţi trufaşi în faţa lui Dumnezeu! Nu aveţi cum să ştiţi ce are el pe agendă. E, totuşi, Dumnezeu, nu colegul de birou.
Am un mesaj şi pentru oamenii de ştiinţă. Mai ales pentru cei care au descifrat calendarul mayaş. Mi se rupe de acest calendar pe care l-aţi bulibăşit zeci de ani până aţi înţeles trei rânduri, după care v-aţi contrazis, ca la urmă să recunoaşteţi că nici nu există vreo referire la vreun sfârşit al lumii pe 21.12.2012, pentru simplul motiv că n-aţi găsit restul de bolovan. Calculul trebuia să se încheie undeva, logic, nu? Căci altfel şi astăzi mayaşii ar mai calcula la calendar. Numai că urmaşii lor abia trec de opt clase, ce să mai ceri de la ei, bine că ştiu să numere snopii de stuf. De ce tocmai la această zi? Ca astronom, dar mai ales ca autor al unei lucrări ştiinţifice, îţi închei opera cu o banalitate? Sau cu o referinţă de specialitate, respectiv un solstiţiu, care mai împlineşte şi nu ştiu ce cifră rotundă prin sistemul lor de măsurare a timpului? Deci, aceşti astronomi pe care statul îi plătea din greu ca să nu facă nimic doar să calculeze, şi-au făcut totuşi lucrarea după rigori pe care astăzi le-am putea numi academice. Cu atât mai lăudabil, cu cât nu aveau pe cine plagia. Ceea ce a ieşit este o farfurie ca aceea din imagine, cu un design excelent pentru o broşă.
Să vorbim despre mayaşi, un popor pe care dintr-odată toată planeta îl apreciază drept cel mai guru dintre popoare şi cel mai deştept, de parcă egiptenii, grecii, dacii ar fi fost nişte tâmpiţi, noroc cu mayaşii ce mai ridică intelectul global al omenirii. Aceşti mayaşi, buni la prelucrarea metalelor (buni, în sensul că la asta ce se mai pricepeau, nu că ar fi fost mai tari ca europenii) îşi făceau case dubioase, fără niciun simţ practic. Impresionantele lor piramide, pe care nici nu cred că le construiau singuri, n-aveau nicio fereastră. Nu ştiu dacă v-aţi pus vreodată întrebarea cum naiba respirau înăuntru. Iar dacă nu respirau, la ce erau bune? Păi nu erau bune, dar nici nu-i ducea mintea să le optimizeze. Când aud că acest popor a decăzut misterios, mă întreb unde-i misterul. Imaginaţi-vă că, deşi se împopoţonau cu bijuterii din aur şi argint, nu le-a trecut prin minte să-şi facă şi unelte din metal, scormoneau pământul cu lemne şi omorau animale cu piatra.
Deci, aceşti mayaşi ni se par o civilizaţie avansată nevoie mare, mai ales că sacrificau câteva sute de oameni în cinstea unor zei. Dar ce zei!!! Cu pene, frate! Şerpălăi divini care şi-au luat zborul, ca să revină fix pe 21.12.2012. Nu mă deranjează menajeria lor religioasă, dar mă deranjează aşa-zisa lor ştiinţă avansată. Cum poate fi avansată o civilizaţie care n-a descoperit banala roată? Nici măcar scrierea cu care se bat în piept nu era a lor, le-au adus-o alţii.
Întotdeauna m-am întrebat de ce are atâta importanţă faptul că noi i-am desoperit pe amerindieni şi nu ne punem întrebarea de ce nu ne-au descoperit amerindienii pe noi? Ei de ce n-au pornit către Europa? Pentru că nici n-aveau cu ce, corăbii nu făceau, aveau doar nişte lotci pentru râuri interioare. Nu le-a trecut niciodată prin minţile alea savante să descopere restul lumii. Aveau în faţă ditamai oceanul, dar nu se întrebau ce-i la capătul lui. Or fi avut şi ei filosofii lor, dar niciunul nu şi-a exersat inteligenţa mai departe de lanul de porumb. Ce făceau de dimineaţa până seara învăţaţii mayaşilor? Curiozităţile lor erau doar astronomice. Mai bine zis, se încuiau într-o piramidă (ca aceasta din poză) şi se uitau la stele. Nu că ar fi ceva rău, e chiar bine când toată economia depinde de ciclurile astronomice. Dar la ce folos un calendar, adică un instrument de măsurare a timpului, când ei nu stăpâneau nici măcar spaţiul?
Ei bine, acest popor cu capul în nori, fără simţ al realităţii, care şi-a găsit sfârşitul datorită propriei prostii, tocmai acest popor sinucigaş s-a găsit să-mi dea mie astăzi indicii despre sfârşitul lumii. De parcă ne-ar fi murit toţi prezicătorii şi nu mai are cine să ne prostească. Treziţi-vă, nimeni nu poate ghici viitorul care, oricum, e mai puţin palpabil decât prezentul. Iar acest prezent, noi, românii, ni l-am făcut praf.
Suntem poporul fraierilor care se cred ocrotiţi. Nu ştiu prin ce deducţii ciudate au ajuns unii să creadă că Maica Domnului şi-ar trata preferenţial credincioşii şi cei favorizaţi ar fi tocmai românii. Am făcut ceva bun ca să merităm asta? Nici măcar nu gândim foarte departe. Am văzut bine că trebuie făcută o schimbare, dar ne-au obosit repede neuronii, aşa că i-am ales tot pe ăia care ne-au tras-o. Suferim probabil de sindromul Stockholm. Oricum, trăim în paradoxuri. Avem un premier evident nesimţit şi hoţ, dar îl tratăm ca pe unul moral, bun de condus guvernul. Liberalii se unesc cu socialiştii şi avem impresia că hibridul ăsta e posibil. Partidul lui Ion Iliescu n-a dispărut, cum era firesc, ci e din nou investit cu încrederea şi speranţele noastre. Fustangiul Petre Roman a candidat împotriva partidului pe care l-a fondat. Pe de altă parte, PDL-ul, care n-are nici măcar un singur om de marcă, un intelectual de vază, se crede partid capabil. La câtă prostie emitem pe minut, mai merităm oare vreo protecţie divină?
Dacă ar fi adevărat că vineri nu e nicio apocalipsă, însă începem o viaţă nouă, mă scuzaţi, asta nu e valabil şi pentru români, noi ne-o continuăm pe cea veche.
Ultimul mesaj îl am pentru SF-işti. Acum ar fi putut fi vremea voastră, de ce i-aţi lăsat pe cretini să prolifereze?
Nu mă pasionează în mod deosebit tema de azi. Dar o dată în viaţă trece omul prin asemenea isterie ridicolă, trebuia marcat momentul.
Vă doresc un sincer
HAPPY APOCALYPSE DAY!
şi vă anunţ cu tristeţe că există viaţă după sfârşitul lumii.
i really like u!
RăspundețiȘtergere