Homo refugiatus

Probabil că hoardele de refugiaţi care au invadat Europa sunt formate dintr-o specie nouă de Homo sapiens. Mă uit la ei şi nu recunosc nimic din ceea ce am citit sau am văzut prin filme. Ori s-a schimbat profilul/definiţia refugiatului, ori puhoaiele astea înseamnă altceva.

1. De ce îşi părăsesc patria dacă vor să o apere? La 18-20 de ani se formează sentimentul patriotic. Adică, deşi cruzi încă, adolescenţii înţeleg că au o identitate, o patrie, strămoşi, limbă, popor şi, pur şi simplu, iubesc aceste noţiuni. Aşa se explică de ce exact la vârsta asta se face armată. Sentimentul de dragoste de ţară se cuplează cu onoarea şi faptele eroice. Sună a lemn, dar ăştia sunt termenii. Tinerii sunt întotdeauna în linia întâi, cu pieptul dezgolit, aşa cum au fost şi în România, în decembrie 1989. Sirienii se dezvoltă altfel. Ei întâi dezertează şi apoi se înrolează. Şi nu întotdeauna în armata care trebuie. De război au fugit ca şobolanii, dar cu grănicerii sunt gata de bătaie. 

 

2. De ce bărbaţii dau bir cu fugiţii şi-i lasă în faţa gloanţelor pe neputincioşi? Hai să zicem că de patrie li se rupe. Dar de părinţi? Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi puneţi-vă în locul acestor tineri drumeţi prin Europa. Ţi-ai părăsi părinţii, i-ai lăsa să moară? Adică, dacă vezi că nu mai e de trăit, îi zici maică-tii „vezi că nu vin diseară, ai grijă, nu ieşi afară când dau ăştia cu bombe şi nu deschide la jihadişti”, îţi iei smartphone-ul şi o ştergi la adăpost? Nici la cutremur nu faci asta. Am văzut un sirian tinerel care călătorea singur, dar care cărase după el un căţel. Evident, sirian creştin, că pentru ceilalţi, câinii nici nu sunt fiinţe. Deci câinele ăsta era toată familia lui? Mama lui fusese o eprubetă? Desigur, sunt şi situaţii dramatice, când nu poţi aşeza în barca de cauciuc o bătrână în scaun cu rotile. Alţii nici nu mai au părinţi. Totuşi, rămâne întrebarea: unde le sunt bătrânii?

3. De ce Merkel nu mai nimereşte soluţia potrivită? De refugiaţi se ocupă o grămadă de instituţii, nici nu bănuiţi cât de multe. De la cele ale ţării gazdă până la UE, ONU, UNESCO, OMS, biserici şi alte 100 de ONG-uri globale şi locale. Aceste entităţi ştiu exact ce au de făcut. Strategia e universală: îi ţii o vreme, îi înveţi să se descurce şi apoi îi repatriezi. Asta a făcut şi Ceauşescu, şi el a primit refugiaţi, cam o mie pe an. Întrebarea e de ce Occidentul nu ştie ce să facă? Ce i-a ieşit Germaniei primindu-i pe refugiaţi, în afară de o virtuală creştere a natalităţii? Şi, în general, ce fel de lider mai e ăla care e mare şi tare cât toate merg bine şi la prima situaţie limită se face de râs? Refugiaţii fac ceea ce făceam şi noi prin anii 90 când voiam să intrăm la concerte rock. Îi băgam în faţă pe cei cu bilete şi noi, blatiştii, împingeam. Şi uite-aşa, intram toţi. Până veneau mai mulţi gardieni şi se restabilea ordinea. Deci, tanti Merkel, între două beri, te-ai gândit vreodată că nu trebuie decât să-i ţii pe refugiaţi dincolo de poartă? O să ziceţi că nu e bine, nu e omeneşte şi nici inteligent, refugiaţii vor face urât. Noi ne duceam la o bere. Aşa ar face şi aceşti băieţi plecaţi în lume, s-ar duce să-şi toace banii în alte ţări. Am auzit că unii, câteva mii, au ajuns în Brazilia. No, aţi văzut că se poate? Nu trebuie să-i bagi pe toţi în sală! La spectacolul democraţiei, câştigat cu mari sacrificii, nu pot intra cei fără bilet! Refugiaţii trebuie opriţi nu la frontirea Germaniei, ci la frontiera Uniunii Europene! Cum ziceam, la Poartă. Ce-o fi atât de greu de priceput?

4. De ce ar vrea nişte musulmani să ajungă în Ţara Băutorilor de Bere? Despre Germania, mama refugiaţilor, se ştie de mulţi ani că primeşte orice individ cu două picioare. Ce ţi-e şi cu remuşcările ăstea istorice! Anul acesta, biata locomotivă s-a tamponat grav de două ori. Mai întâi Lufthansa, şi acum Wolkswagen. Peste toate, ţara s-a umplut de islamişti. Despre care se ştie, nu muncesc şi nu pun preţ pe egalitatea între oameni. Unii dintre ei se pricep foarte bine să se detoneze, ceea ce nu ştiu de ce n-ar exersa prin Berlin, Frankfurt, Koln, Hamburg. Azi, aşa, mâine tot aşa, decăderea Germaniei nu va mai fi o utopie. Logica e simplă, când vrei să ucizi o familie, începi cu cel mai puternic. Şi toate astea pentru că Merkel nu şi-a pus o întrebare simplă: ce-ar face la Oktoberfest aceşti băieţi care te biciuiesc dacă te atingi de alcool?

5. De ce departe şi nu aproape? Întotdeauna au existat puhoaie de emigranţi şi s-a făcut faţă. Dar de data asta pare imposibil pentru că sunt prea mulţi. Sunt prea mulţi sau sunt prea altfel? Refugiaţii se pitesc sfioşi într-un colţ şi-i mulţumesc Ălui de Sus că sunt în viaţă. Ăştia de tip nou fac tămbălău şi-şi cer drepturile. De fapt, cer mai mult decât drepturi, cer favoruri. Refugiaţii tradiţionali îşi doresc să ajungă într-un loc sigur, să supravieţuiască. Ăştia au pretenţii, nu orice destinaţie e bună. Conform statisticilor, 80% dintre refugiaţi se refugiază într-o ţară vecină. Basarabenii au venit la noi, afganii în Pakistan, irakienii în Iran, cam asta e logica. Ce caută sirienii în Suedia? Vor ţară dezvoltată? Atunci de ce nu Singapore? Dar, mai realist, de ce nu Siria? În jumătate de ţară e pace. Dacă s-ar duce în partea liniştită, poate ar pune la punct o mişcare de rezistenţă.

Dar refugiaţii ăştia preferă s-o ia prin porumb cu Google Maps, pe marea grecească cu veste de salvare turceşti şi cu trenul prin pusta Ungariei numai aşa, de-ai naibii. Poate că oamenii au şi ei un vis de globe-trotteri, să vadă Europa pe jos, că de pustiuri, fie ele şi leagăne ale civilizaţiei, s-or fi săturat. Dar dacă tot stau pe Internet, de unde au aflat ce bine e în Europa, n-au aflat şi că românii, bulgarii, albanezii nu sunt deloc doriţi prin unele ţări? Probabil se cred mai buni, muncesc mai bine, mai mult, nu fură, nu beau, nu violează. Vor să ne dea o lecţie. Oho, şi încă ce lecţie!

6. De ce să nu spun „porcărie”? Este clar că nu putem să le închidem uşa în nas fără să le promitem că problema lor se rezolvă. Aud că ruşii şi francezii sunt în Siria cu puştile. Întrebarea e ce vor ataca şi în baza cărui tratat internaţional? Până va fi linişte acolo, refugiaţii vor continua să ne invadeze. Bineînţeles că zicem „Doamne, fereşte să fim în situaţia lor!”. Stau în tabere supraaglomerate. Suferă, n-or fi fericiţi să facă foamea şi să doarmă iepureşte de grija banilor şi cu coşmarul că vor fi deportaţi. Au copii, neveste gravide şi sunt murdari şi obosiţi. Bineînţeles că ar putea fi nevoie de ei, prin Bărăgan e mult de muncă. Dar nu ştiu, zău, dacă specia asta nouă de refugiaţi ar vrea să secere, să treiere şi să facă snopi pe la noi. Suntem ostili, dar fără remuşcări, atâta vreme cât nu există nicio metodă de a deosebi omul bun de omul rău. Pe vremea când refugiaţii veneau frumos, cu avionul sau cu vaporul, Gaddafi a prezis că ISIS va trimite 500.000 de refugiaţi în Europa, ca armă psihologică. Al naibii Nostradamus arăbesc! Profeţie sau plan, n-am crezut, dar am ajuns să-mi zic: „Ce bine că suntem săraci!”. Ce bine că România e ultima porcărie! Hm, oare îi ofensează cuvântul „porcărie”?